Nu te lăsa amăgit!

Nu te lăsa amăgit!

1 Samuel 4:5-11

Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pământul.

Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de Filisteni, și au zis: „Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra Evreilor?” Și au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără.

Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. „Vai de noi!” au zis ei, „căci n-a fost așa ceva până acum.”

Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceștia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii în pustie.

Întăriți-vă, și fiți oameni, Filistenilor, ca nu cumva să fiți robi Evreilor, cum v-au fost ei robi vouă: fiți oameni și luptați! “

Filistenii au început lupta, și Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare, și din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeștri.

Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, și cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit.”

De multe ori ne amăgim, crezând că Domnul este cu noi. Cântăm în adunare că: „Trece Isus…”. Da, El trece de atâtea ori pe lângă noi trist, pentru că starea noastră, atitudinea noastră față de El nu este bună.

Într-un vis de noapte, un vas al Domnului a văzut în spatele amvonului, într-o Biserică, mult fum care se ridica spre tavan.

Era doar fum fără foc, ceea ce înseamnă învățături fără însoțirea lui Dumnezeu; sunt doar învățături omenești, din dorința de afirmare și din dorința omenească de a arăta superioritate…

Învățătura că Domnul este cu tine oriunde vei merge și că nu te va lăsa singur este o învățătură amăgitoare. Niciodată în Scriptură nu scrie că Domnul merge pe urmele noastre, în schimb scrie faptul că noi trebuie să umblăm și să călcăm pe urmele Domnului Isus.

1 Corinteni 11:1 „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Cristos.”

Acesta este un sfat duhovnicesc și dacă vom ignora cuvintele apostolului și nu vom asculta, mergând tot pe „cărările” noastre, ne vom trezi la un moment dat singuri în mijlocul luptelor și vrășmașul (oricare va fi el), ne va birui.

Poporul lui Israel a pornit războaie de cucerire a Canaanului; a fost atacat, la rândul lui, de vrășmași, dar a fost biruit ori de câte ori s-a încrezut în el și ori de câte ori s-a abătut de la calea lui Dumnezeu; dar a fost biruitor ori de câte ori s-a închinat Singurului Dumnezeu adevărat și a împlinit voia Lui.

În textul de mai sus avem un exemplu viu al „amăgirii” poporului, pentru că Domnul Dumnezeu nu a fost cu el în luptă, chiar dacă a fost adus de la Șilo, chivotul legământului.

„Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pământul”…

Domnul Dumnezeu nu stă în mijlocul poporului doar pentru că Îi rostește Numele, sau pentru că Îi invocă prezența.

Prieten drag, nu te lăsa amăgit de o așa învățătură.

Până când nu-ți recunoști păcatul din viață și până când nu vii cu pocăință înaintea Domnului, nu aștepta biruințe și nici binecuvântări pentru că Domnul nu te va însoți în lupte.

David nu a plecat niciodată la bătălie fără să întrebe pe Domnul și ori de câte ori Dumnezeu îi spunea să nu se ducă la luptă, asculta și nu se ducea, iar când Domnul îi spunea: „du-te”, se ducea și avea izbândă pentru că Domnul Dumnezeu îl însoțea.

Până când nu te apropii de Domnul cu ascultare și împlinire a Cuvântului, Domnul nu se va apropia de tine și nu te va asculta nici El, oricât de mult ai striga după ajutor.

Nu te amăgi cu gândul că dacă mergi la Biserică și dacă dai mâna cu frații de lângă tine, Domnul se va bucura de „falsitatea” și „fățărnicia” ta.

Nu te amăgi cu gândul că dacă le urezi sănătate celor de lângă tine, Domnul îi va vindeca, pentru că El nu execută „ordinele”.

Recunoaște-ți mai întâi fățărnicia și păcatul din viața ta „ascunsă” și Domnul te va lua sub aripile Lui ocrotitoare. Până când ții păcatul ascuns, și până nu te apropii de scaunul harului cu pocăință, Domnul nu va fi cu tine, ori cât de mult L-ai invoca.

„Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. „Vai de noi!” au zis ei, „căci n-a fost așa ceva până acum.”

Chiar și Filistenii s-au înșelat cu gândul că Dumnezeu însuși venise în tabăra lui Israel.

În concluzie, prieten drag, nu te lăsa amăgit de oamenii care îți vor spune că Domnul este cu tine, oricare este starea ta, sau oriunde vor merge pașii tăi.

Nu te hrăni cu iluzii deșarte!

O vorbă din popor spune: „coboară cu picioarele pe pământ!” Eu astăzi îți spun mai mult: „coboară cu genunchii la podea și strigă-ți starea de păcat către Domnul, care aude rugăciunile făcute cu credință și nu obosește iertând.”

Numai stând înaintea Domnului cu căință și credință, te va însoți și te va binecuvânta cu biruințele pe care le aștepți, cu vindecare, cu mântuire.

Domnul Dumnezeu să-ți dea înțelepciune!