Niște străini ne mănâncă puterea!

Niște străini ne mănâncă puterea!

Osea 7:8-11

„Efraim se amestecă printre popoare, Efraim este o turtă, care n-a fost întoarsă.

Niște străini îi mănâncă puterea, și el nu-și dă seama, îl apucă bătrânețea, și el nu-și dă seama.

Măcar că mândria lui Israel mărturisește împotriva lui, tot nu se întorc la Domnul Dumnezeul lor, și tot nu-L caută, cu toate aceste pedepse!

Ci Efraim a ajuns ca o turturică proastă, fără pricepere; ei cheamă Egiptul, și aleargă în Asiria."

Cuvântul lui Dumnezeu este Da și Amin; în el nu este loc de interpretare omenească, ci mai degrabă este mare nevoie de asimilare și împlinire în totalitate.

Încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Cristos... nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiți sfinți caci Eu sunt sfânt”... purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint s-au cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur și fără prihană. 1 Petru 1:13-19.

Așadar în zilele acestea din urmă, trebuie să rămânem tari în mărturisirea, ascultarea și trăirea Evangheliei, astfel ca „străinii” care dau târcoale ca niște lupi în jurul staulelor, să nu ne poată „mânca” puterea.

Noi credem în puterea de mântuire a sângelui Domnului Isus Cristos.

Credem în harul și mila lui Dumnezeu.

Credem în puterea Evangheliei lui Isus Cristos de a schimba un om rău într-unul bun și dintr-un om murdar, păcătos să facă un om sfânt, curat.

Când ai înțeles toate lucrurile acestea, te străduiești să cercetezi, să muncești mai mult în „ogorul” Evangheliei, să te lupți lupta cea bună a credinței și să păstrezi ceea ce ai, s-au să dobândești ceea ce nu ai primit încă.

Dorința lui Dumnezeu cu privire la poporul Său, era, este și va fi întotdeauna aceea de a-l răscumpăra din felul deșert de viețuire, de a-l mântui și de a-l păzi de influențele „străine”. Se apropie clipa Răpirii la cer și idolatria, dumnezeii străini, caută portițe prin care să intre în „turma” lui Cristos ca să-i „mănânce” puterea credinței, să o „dezbrace” de nădejde.

Amestecul cu străinii a avut de fiecare dată, ca efect irosirea puterilor lui Efraim, după cuvântul lui Dumnezeu și lucrul acesta ne este lăsat scris pe paginile Scripturii ca pildă spre învățătura noastră.

În versetul 9 „perii albi“, sau „bătrânețea” așa cum stă scris, sunt semnele degradării și a neputinței de a lupta împotriva vrășmașului cu care credinciosul s-a aliat și „omul îndepărtat de Dumnezeu, nu-și dă seama“ de lucrul acesta, pentru că firea îl trage întotdeauna spre lume, dacă nu o controlează și nu o stăpânește.

În ce ne priveşte pe noi, cei care tânjim după fericirea veșnică lângă Dumnezeu, trebuie să luăm bine seama la faptul că, a fraterniza cu lumea, sau a ne alia cu ea indiferent sub ce formă, înseamnă pierderea comuniunii cu Domnul. Și odată cu pierderea legăturii și a intimității cu Domnul, fără să-şi dea seama, creştinul este deposedat de întreaga energie spirituală.

Exemplul lui Samson consemnat în Cartea Judecători 16:19 este relevant în sensul acesta: „Ea, Dalila l-a adormit pe genunchii ei. Și chemând un om, a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui Samson și a început astfel să-l slăbească. El și-a pierdut puterea.”

Atunci când te amesteci cu lumea, fără să-ți dai seama te „adoarme” din punct de vedere spiritual, al credinței adevărate și îți diminuează puterea.

Străinul este fără milă!

El te exploatează, te stoarce de puteri; te consideră inferior și rob. Pentru lume, pocăiții fac parte din „lumea a treia” fără valoare, dacă nu se aliază cu ea. Avem atâtea exemple de oameni care și-au părăsit casele, chiar țara și au mers să găsească ceva mai „bun”; dar la urmă și-au dat seama că s-au vândut exploatatorilor și unii nu au mai reușit să scape din „jugul” străinilor.

Așa se întâmplă și în cele spirituale; când oamenii nu sunt ancorați în credință și se lasă „duși”, „manipulați” de tot felul de „străini” care se propagă în popor cu tot felul de învățături și „scorneli” omenești, își pierd chiar și puțina nădejde care le-a mai rămas în Dumnezeu.

Lumea care pătrunde tot mai adânc și mai „agresiv” în Adunările lui Dumnezeu, ne stoarce de vlagă și ne „mănâncă” puterea spirituală.

Lumea aduce cu sine „talente” omenești și niciodată, „talanți” duhovnicești. Ea, lumea va pune întotdeauna „frână” în mersul duhovnicesc al slujbelor dedicate lui Dumnezeu, dacă poporul se lasă legănat în poala „străinilor” și în ațipire.

Este adevărat că Dumnezeu este mare și poate să înfrângă lumea cu pornirile ei, dar lasă o parte din lupta aceasta în seama Bisericii.

Poetul cântării zice :/„Trebuie să lupt să înving, Doamne, ajută-mă! / Orice atac vrăjmaș să-l sting, când voi fi în luptă!”/ Fără luptă nu-i cunună și nici biruință asupra vrășmașului.

Numai că, atunci când frații sunt „sleiți” de putere, nu mai pot să lupte în lupta cea bună și sunt învinși.

De aceea, Cuvântul sfânt ne cheamă la veghere și la statornicie în credința dată o dată pentru totdeauna sfinților, fără modernisme, fără influențele „străinilor”.

Lumea, străinii care intră în adunări nu oferă altceva decât un spectacol ieftin care „fură” puterea, nădejdea, credința și din niște credincioși evlavioși, închinători adevărați, oamenii ajung niște spectatori fără putere. (Cine citește să înțeleagă).

În felul acesta credința multora este „diluată”, și la cea mai mică „adiere” de vânt străin sunt doborâți la pământ. Aceasta este strategia celui rău în vremea care i-a mai rămas.

„Niște străini îi mănâncă puterea, și el nu-și dă seama, îl apucă bătrânețea, și el nu-și dă seama.” Oamenii îmbătrânesc în „credință”, și nu sunt în stare să rostească un Amin pentru Domnul, tocmai pentru faptul că „străinii” le-au mânat puterea închinării în duh și adevăr.

Domnul Dumnezeu să trezească poporul din ațipire, până nu este prea târziu!