Nevasta lui Lot

„Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot.” (Luca 17:32)

Domnul nostru Isus Hristos provocat fiind să vorbească despre venirea Împărăției lui Dumnezeu, l-a un moment dat aduce vorba de nevasta lui Lot: „Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot”. De ce să ne amintim despre o femeie care a trăit cu patru mii de ani în urmă și al cărui nume nici nu-l știm? Urmăriți-mă!

La câteva generații după Potop, când oamenii s-au înmulțit și s-au răspândit din nou pe pământ, o veste a ajuns în cer. Se zvonea că locuitorii a două cetăți, Sodoma și Gomora, erau nespus de păcătoși.

Doi îngeri au fost trimiși în misiune de cercetare. Îngerii au ajuns la Sodoma pe înserate. Lot, nepotul lui Avraam, ședea la poarta cetății. Când i-a văzut Lot, a alergat înaintea lor, s-a plecat până la pământ, și i-a poftit în casa lui peste noapte. Îngerii au acceptat cu greu. (Noul Testament ne sugerează că Lot nu știa inițial că musafirii lui sunt îngeri) Imaginați-vă! Nu se culcaseră încă, când oameni din cetatea Sodomei, tineri și bătrâni, au alergat din toate părțile și au înconjurat casa. Au chemat pe Lot afară și l-au întrebat: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine? Scoate-i afară, să ne împreunăm cu ei”. Lot a stăruit de ei să-i lase în pace. Le-a oferit chiar pe cele două fete fecioare ale lui. Mulțimea înfierbântată a refuzat. „Pleacă!”, și împingându-l, s-au apropiat să spargă ușa. Ingerii au întins mâinile, au tras pe Lot în casă, au încuiat ușa, iar pe oamenii aceia i-au lovit cu orbire. Apoi îngerii au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fice, și tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Pentru că avem să nimicim locul acesta... ” Când s-a crăpat de ziuă, fiincă Lot zăbovea, bărbații aceștia l-au apucat de mână pe el, pe nevasta lui și pe cele două fete fecioare și i-au scos din cetate. Unul din îngeri a zis: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi, și să nu te oprești în vreun loc din câmpie: scapă la munte ca să nu pieri”. Cum s-au îndepărtat Lot și familia lui, s-a dezlănțuit potopul peste ținutul Sodomeni și Gomorei.

Scriptura spune: „Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi, și s-a prefăcut într-un stâlp de sare”. (Geneza 18:16-19:29)

Aceasta este pe scurt istoria. La ce dorește Domnul să ne facă atenți? La gestul soției lui Lot de a privi în urmă, odată ce a pornit spre munte, spre salvare.

Și lumea de acum se află sub amenițarea focului judecății, Dumnezeu însă în bunătatea Lui prin Evanghelie ne oferă posibilitatea de a ne scăpa viața. Unii din noi, ca și în cazul lui Lot, am fost apucați de îngerii Domnului și am fost trași afară din ale lumii păcate. Dar, atenție, este primejdios să privim înapoi. Domnul Isus spune în Evanghelie: „Orcine pune mâna pe plug, și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu”. (Luca 9:62)

Ce te poate face să privești înapoi? Ce te poate face să renunți la alergarea cerească? Ce a putut-o face pe femeia lui Lot să privească înapoi?

-Poate, curiozitatea de a vedea ce se aude! Curiozitatea îl împinge pe om la multe gesturi necugetate, în locuri primejdioase, la relații neîngăduite...

-Poate, părerea de rău după Sodoma! Se poate întâmpla să ieșim din lume fizic, dar lumea să nu iasă din inimile noastre...

-Cu siguranță, neascultarea! Porunca slavării era clară: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi, ... ” Relativismul în ce privește ascultarea de Dumnezeu este o pandemie.

Mai există un aspect al privirii înapoi, care de regulă este trecut cu vederea, dar care este real. Este vorba despre atitudinea creștinului la moarte. Dumnezeu în harul Său ne pune înainte viața nouă în Raiul Său binecuvântat. Domnul Isus a spus: „Eu sunt învierea și viață. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește, și crede în Mine, nu va muri niciodată”. Scriptura Sfântă afirmă solemn: „Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, ... ” (Ioan 11:25-26; 2Corinteni 5:1)

Billy Graham spunea despre momentul morții: „Inspiri pe pământ și expiri în Rai”.

Poetul cel mai iscusit de ai fi, nu ai putea descrie suficient de bine frumusețile ce-i așteaptă pe creștini în momentul imediat următor morții. Cu toate acestea, creștinii la moarte privesc în urmă cu regret și înaine cu nesiguranță, ca și nevasta lui Lot. Lucrul acesta nu ne face cinste.

Și mai este, da, aspectul legat de Reveniea Fiului lui Dumnezeu. Întoarcerea în slavă a Domnului nostru Isus Hristos este următorul mare eveniment din istorie, marea speranță a creației în general și a Bisericii în special. Această Revenire va fi una surprinzătoare pentru omenirea întregă. Locuitorii pământului, preocupați cu cele lumești, ca pe vremea lui Noe sau Lot, vor fi complet surprinș și nepregătiți. Fiul lui Dumnezeu însă face o recomadare celor credincioși: „În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei, și își va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; și cine va fi la câmp, deasemenea, să nu se mai întoarcă. Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot. Oricine va căuta să-și scape viața, o va pierde; și oricine o va pierde, o va găsi”.

În așteptarea acelei zile mărețe să exersăm lepădarea de sine și ascultarea. Nu cumva să pățim ca și nevasta lui Lot. -„Dumnezeule mare și milostiv, ajută-ne!”