Modelat și condus de Dumnezeu!

Modelat și condus de Dumnezeu!

Exod 19:1-6

„În luna a treia după ieșirea lor din țara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.

După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai, și au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în fața muntelui.

Moise s-a suit la Dumnezeu. Și Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Așa să vorbești casei lui Iacov, și să spui copiilor lui Israel:

„Ați văzut ce am făcut Egiptului, și cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine.

Acum, dacă veți asculta glasul meu, și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;

Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel. “

Cartea Proverbelor în capitolul 3:19-26 spune că: „Prin înțelepciune a întemeiat Domnul pământul, și prin pricepere a întărit El cerurile; prin știința Lui s-au deschis adâncurile și strecoară norii roua... să nu se depărteze învățăturile acestea de ochii tai: păstrează înțelepciunea și chibzuința! Căci ele vor fi viața sufletului tău și podoaba gâtului tău. Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, și piciorul nu ți se va poticni. Când te vei culca vei fi fără teamă și când vei dormi somnul îți va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, și El îți va păzi piciorul de cădere.”

Domnul Dumnezeu este bun cu omul credincios, și este iubitor față de poporul care ascultă de poruncile Sale. El cunoaște exact lucrurile de care avem nevoie și lucrează în viețile noastre ca să ne modeleze caracterul și să facă gândurile noastre ascultătoare de Cristos.

În Capitolul acesta al Scripturii este descrisă chemarea lui Israel la Muntele Sinai, unde Domnul Dumnezeu a promis să-l facă un „popor al Lui prețuit”, un „giuvaier” în mijlocul tuturor popoarelor, dacă va asculta de poruncile Sale și va păzi legământul Său.

„Acum, dacă veți asculta glasul Meu, și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt.”

Lucrul acesta marchează un punct de cotitură în mersul ascendent al poporului lui Dumnezeu și arată trecerea de la starea de rob oropsit, la eliberarea din Egipt, apoi la primirea Legii și stabilirea legământului dintre Dumnezeu și poporul Său.

La Muntele Horeb, Dumnezeu stabilește relația permanentă dintre El și poporul evreu, o relație de Tată și fiu.

Astfel că, după ce l-a trecut prin Marea Roșie ca pe uscat, Domnul Dumnezeu l-a condus spre Muntele Horeb, unde l-a ținut în „școala” Sa, timp de un an și jumătate pentru a-l învăța legile Sale, conduita și „civilizația” divină, cu scopul de a-l modela după planul Său și apoi, pentru a-l însoți nemijlocit prin pustie până în Canaan, țara promisă.

Cuvântul acesta ne descoperă faptul că „școala” lui Dumnezeu se deosebește în totul totului tot de școlile laice. Oricât de multe școli ai avea la activ, nu poți fi un urmaș al lui Cristos, dacă nu rămâi în școala Lui unde te modelează după chipul și asemănarea Sa, și unde te învață conduita creștină.

Binecuvântările lui Dumnezeu față de poporul Său sunt condiționate de ascultarea de El, și umblarea în neprihănire.

La poalele Muntelui Horeb, poporul a declarat înaintea lui Moise că va respecta Legea: versetul 8: „Vom face tot ce a zis Domnul!”

Oare nu tot așa promit mulți din cei ce pășesc în apa Botezului, care spun că Îl vor urma pe Domnul Isus până la moarte?

Într-un fel este adevărat pentru că, după un timp, mai scurt sau mai lung, intervine „moartea” spirituală și mulți se îndepărtează de Calea Domnului. La fel a procedat și poporul lui Dumnezeu, care a promis statornicie și ascultare, dar foarte curând a căutat alți „dumnezei”, de data aceasta morți, cărora să li se închine.

Înțelege dar prieten drag că una este să promiţi că vei fi ascultător, că Îl vei urma pe Domnul toată viața ta, şi cu totul alta este să împlinești în viață Legea dragostei lui Cristos.

Domnul Dumnezeu nu locuiește și nu însoțește pe cineva, persoană sau un popor necivilizat, „necioplit”. El Își găsește plăcerea în oameni modelați după chipul și asemănarea Sa.

Tocmai de aceea, după ce Domnul Isus, înviat din morți, S-a urcat la cer, L-a trimis pe Duhul Sfânt ca să pregătească un popor, care să poarte Numele Domnului Isus (Fapte 11:26b), după ce-l va modela ca să fie sare și lumină în lume.

Domnului Isus Îi pasă de felul cum se petrec lucrurile în Biserica Sa. Îi pasă Domnului de învățătura pe care o primesc „oile” Sale, tocmai de aceea pregătește „hrana” duhovnicească de fiecare zi, prin Duhul Sfânt.

Dumnezeu, nu are nevoie de urmași superficiali, care mimează pocăința și credința, ci are nevoie de credincioși statornici, modelați după „standardul” Său, pe care să-i conducă spre Canaanul ceresc și să-i prezinte înaintea Tatălui, răscumpărați prin sângele Său, vărsat la calvar.

El Își dorește urmași la bine și la greu; oameni care să fie statornici și când sunt în suferință, și când sunt în dureri și prigoniri. Domnul Isus dorește să aibă un popor alcătuit din credincioși modelați după chipul Său, evlavioși, ascultători, biruitori în orice vreme.

În esență, modelul nostru de umblare cu Dumnezeu este Domnul Isus Cristos și neprihănirea Sa. Matei 5:48: „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.”

Așadar, prieteni dragi, Scriptura ne cheamă să rămânem în „școala” Domnului până la desăvârșire și la final, când se va striga „catalogul” pentru premiere, să nu lipsească nici unul dintre noi!