Mesajul crucii lui Isus!

Mesajul Crucii lui Isus!

Ioan 19:17-22

„Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpățânii“, care în evreiește se cheamă „Golgota. “

Acolo a fost răstignit; și împreună cu El au fost răstigniți alți doi, unul deoparte și altul de alta, iar Isus la mijloc.

Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor. “

Mulți din Iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreiește, latinește și grecește.

Preoții cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul Iudeilor». Ci scrie că El a zis: «Eu sunt Împăratul Iudeilor. “

„Ce am scris, am scris“, a răspuns Pilat.”

După ce L-a dat pe Isus în mâna iudeilor, ca să-L răstignească, Pilat și-a spălat „nevinovăția” în apă. Matei 27:24.

Ceea ce nu a înțeles Pilat din Pont, atunci când și-a spălat mâinile în ligheanul cu apă, este faptul că numai sângele nevinovat și sfânt al Domnului Isus, Mielul jertfit de Tatăl, spală „sângele nelegiuirii” de pe mâinile și din sufletele omului, murdare de păcat.

Spălarea pe mâini într-o apă fie ea și din izvorul cel mai curat, nu te spală de păcat, nici apa botezului nu te curăță de fărădelegi, ci doar sângele sfânt al Mielului lui Dumnezeu.

Până în zilele noastre, oamenii religioși nu au înțeles adevărul acesta și încearcă să-și „ascundă” păcatele în „ritualuri”, în „obiceiuri”, sau în spatele idolilor; de asemenea încearcă să plătească pentru ispășire, trecând prin diferite „vămi”.

Mesajul crucii Lui Isus este foarte clar: Sângele Lui te spală, rănile Lui îți vindecă „cicatricile” păcatelor. Altă ispășire de păcate nu există sub soare.

De la înălțimea crucii, țintuit cu piroane în mâini și picioare, Domnul Isus rostește (cuvinte), sau propoziții … care răsună ca niște ecouri chiar și astăzi în lumea noastră de păcate.

Matei 27:46: „Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Pentru o clipă, Dumnezeu Tatăl Și-a întors privirile de la Fiul, atârnat pe cruce, nu pentru că L-a părăsit, ci văzându-Și Fiul murind în chinurile crucii, Și-a întors fața de la El. Fiul Tatălui, Singurul său Fiu, murea pe cruce nevinovat, dar luând asupra Lui toate fărădelegile și păcatele noastre.

Luca 23:34: „Isus zicea: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!” Drept răsplată „Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.”

Isus era în agonia morții, dar nu S-a rugat pentru El, și nu a zis: „Tată, scapă-Mă!”, ci S-a rugat pentru vina mea și pentru vina ta prieten drag, mijlocind pentru fiecare dintre noi: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!”

Luca 23:43: „Isus a răspuns (tâlharului): „Adevărat îți spun, că astăzi vei fi cu Mine în Rai.”

În clipa în care Îl recunoști pe Isus ca Împărat și Îl faci Domnul inimii tale, îți pregătește locul lângă El, în Împărăția Sa, în Raiul lui Dumnezeu.

Ioan 19:26: „Când a văzut Isus pe mama Sa și lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”

Niciodată un credincios care, primindu-L pe Isus ca Domn și Mântuitor, fie un fiu, o fiică, un orfan, sau o văduvă nu este singur. Domnul Isus se oferă să le fie Tată, Mamă, Frate, Soră, prieten, Mântuitor, Ocrotitor…

Ioan 19:27: „Apoi a zis ucenicului: „Iată mama ta!”

În „familia” Domnului Isus, nimeni nu trebuie să stea deoparte, singuratic. Dimpotrivă, așa cum spune Scriptura, noi toți suntem mădulare în Trupul Domnului Isus, iubind ca frații, suferind unii pentru alții și bucurându-ne împreună de Isus care este Capul.

Ioan 19:28 „După aceea, Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!”

Domnul Isus, a trăit toate etapele tinereții și a umblat pe pământ, ca și copil, adolescent, tânăr și a suferit de frig, de foame, a fost poate uneori bolnav, poate uneori S-a lovit la mâini, la picioare și avea dureri, a suferit de sete; dar setea pe care a suferit-o pe cruce, era o sete grozavă: I se uscase gura, limba I se lipea de cerul gurii.

De unde știu? Dintr-o experiență pe care aș vrea să o uit pentru totdeauna!

Ioan 19:30: „Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul!”

Până la sfârșit, oamenii s-au purtat cu Isus, Fiul lui Dumnezeu într-un mod sadic: L-au batjocorit, L-au chinuit în bătăi, I-au pus crucea grea pe umeri și ajungând sus, pe dealul Golgota, L-au țintuit pe lemn, cu piroane de fier.

Astfel, în chinuri amare, Fiul lui Dumnezeu era jertfit ca Miel pentru vina păcatelor noastre.

Vestea bună este aceea că, El nu a rămas în mormântul rece în care Îl puseseră prietenii, ci a înviat și astăzi fiind în cer la dreapta Tatălui Mijlocește pentru noi: „Tată, iartă-i! Ei sunt ai Mei! Lor le pregătesc un loc aici lângă Noi, în Rai.”

De acum lucrarea Domnului Isus, pe pământ se isprăvise. A isprăvit de băut paharul judecății lui Dumnezeu pentru păcatele noastre!

Isus a băut „paharul” plin cu „pelin”, cu „dureri și suferință”, cu moarte de cruce.

S-au împlinit profețiile Scripturilor despre nașterea, viața, moartea și învierea Mântuitorului. Unul din mesajele crucii este acela că, moartea nu este sfârșitul, ci începutul; moartea a fost învinsă la Cruce.

„S-a isprăvit!” Boldul morții a fost învins! Nu este acesta mai degrabă strigătul victoriei, al biruinței decât al înfrângerii? „Am isprăvit!” „Am dus toată lucrarea la bun sfârșit!”.

Acum, vin la Tine Tată; vin acasă!

S-a isprăvit, dar este un nou început!

Domnul Isus Și-a isprăvit lucrarea pe pământ. A pus piatra de temelie pentru Împărăția Sa și temelia veșnică a Bisericii Sale.

Luca 23:46: „Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul!”

Ultimele cuvinte rostite de către Isus pe cruce, arată câtă intimitate este între Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Tatăl și câtă siguranță este acolo, în mâinile lui Dumnezeu.

Pe pământ este durere, suferință… moarte, dar în cer lângă Tatăl este bucurie, fericire, viața veșnică.

Mesajul crucii lui Isus este despre Dragostea care se jertfește, despre Iubirea fără margini a Domnului Isus, care se dăruiește pe Sine Însuși pentru ca noi privind spre cruce, să trăim.