Matei 1:21 - Numele Isus explicat

„Ea va naște un Fiu, și-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei 1:21)

Iosif află cu surprindere că Maria, logodnica lui, era însărcinată. O sarcină înainte de căsătorie totdeauna este o problemă. Când însă știi ca și bărbat că nu te-ai culcat cu logodnica ta și ea totuși este însărcinată, este o mare problemă. Scriptura ne lasă să înțelegem că Iosif era un om curat la suflet și o iubea pe Maria, așa că s-a gândit să ia totul asupra sa fugind, dispărând din viața Mariei.

În timp ce se frâmânta în mintea lui i s-a arătat un înger spunîndu-i: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un Fiu, și-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Îngerul, liniștindu-l pe Iosif, dezvăluie numele și misiunea Copilului.

Numele unei persoane este important. Numele pe care le purtăm ne identifică, ne reprezintă, le îndrăgim, le apărăm.

În vremurile noastre atunci când părinții aleg un nume pentru copilul lor primează fonetica; să sune bine. În vremurile biblice numele unui copil cel mai adesea avea o semnificație: Eva – femeie; Moise – scos; Daniel – Dumnezeu este judecătorul meu.

Ce înseamnă, cum se pronunță, cum se scrie, și în ce fel se folosește numele Isus.

Numele pe care trebuia să-l pună Iosif băiatului Mariei era Isus, în aramaică și ebraică Ieșua.

Ieșua era un nume obișnuit între evrei, fiind purtat de unul dintre marile personaje ale istoriei lor: Ieșua (Iosua), aghiotantul lui Moise, cel care avea să fie în fruntea lui Israel la intrarea în Canaan.

Ce înseamnă? Isus poartă numele acesta dinadins pentru că Ieșua însemnează Domnul mântuiește. (YHWH mântuiește)

Cum se pronunță? Grecii l-au făcut pe Ieșua, Iesous; latinii Iesus, iar de aici românii Isus.

Cum se scrie? Unii îl scriu cu un I la început, alții cu doi de I. Cum este corect? Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii Isac, Isus se scriu cu un singur i inițial (nu Iisus)”. Deși în unele dicționare vei găsi ambele variante ca fiind corecte, totuși Iisus (cu doi de i) nu este același lucru cu Iesous cum se găsește în manuscrisele cele mai vechi ale Noului Testament.

Cum este folosit? Sunt mulți care consideră o lipsă de respect să fie pronunțat simplu Isus. Personal nu cred că este nici o problemă să fie numit Domnul simplu Isus atâta vreme cât rostirea este însoțită de evlavie.

Pe deoparte numele Isus este folosit simplu atât în Biblie, cât și în imnologia bisericească, fără probleme. Pe de altă parte numele Isus este un nume minunat cu o semnificație aparte, cum am văzut. Fiul lui Dumnezeu este numit în diferite feluri în Scriptură (... ), niciunul din nume însă nu este atăt de folosit și de drag ca și Numele Isus, și aceasta din cauza a ceea ce semnifică: Domnul mântuiește.

Dacă este adăugat la numele Isus și Domnul, sau Hristos, ca o formă de respect, lucrul acesta este bine venit.

Numele complet al Fiului lui Dumnezeu este Domnul Isus Hristos.

Isus este Domnul suveran peste toate și în calitate de Domn El se face Hristos (Mesia) care mântuiește (salvează) din păcat poporul Lui. Iosif, primește detalii cu privire la numele și misiunea Copilului: „El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”.

Numele și misiunea se suprapun. Numele desemnează misiunea, misiunea este în conformitate cu numele.

Acest Copil nu este altcineva decât marele YHWH, Dumnezeu însuși care vine pe pământ cu scopul de a salva pe oameni din păcat și pedeapsă. Expresia poporul Lui se referă în primul rând la Israel, însă harul divin extinde poporul Lui la toate neamurile. (Matei 28:18; Romani 9:24; Apoc. 7)

Cum realizează mântuirea? Isus, Mielul lui Dumnezeu, se îmbracă cu păcatul nostru, este despărțit de Tatăl pe cruce, suferă condamnarea și moartea cu care eram datori. Bibila spune: „El a purtat păcatele noastre în trupul său pe lemn, pentru noi, ... prin rănile Lui ați fost vindecați”. (1Petru 2:24)

W. McDonald spune: „Fidel Numelui Său, El avea să mântuiască poporul Lui de păcatele sale. Acest Copil al destinului nu era altul decât însuși Iehova, care cerceta pământul cu scopul de a-i salva pe oameni de la pedeapsa păcatului, de sub puterea păcatului și, în cele din urmă, de însăși prezența păcatului”.

Luther spunea: „Dacă toată viața am putea învăța cum se numește copilul, ar fi de-ajuns. „Va fi numit Isus”, a spus îngerul. Cine înțelege bine Numele Acesta, e un mare învățător creștin, în același timp un om mare și bun”.