M-a surprins Dumnezeu cu dragostea Lui

M-a surprins Dumnezeu

Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, ca oricine crede În El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

M-am uitat cu luare aminte în mine însumi și am ceva, am căutat un lucru, o acțiune a mea proprie, sau orice altceva cu care să-L pot surprinde pe Domnul.

Aș fi vrut să cânt frumos, să vorbesc frumos despre El, să-L mărturisesc pe Isus ca Singurul Mântuitor.

Am căutat în mersul meu ceva deosebit, în felul meu de a mă îmbrăca, în locurile prin care merg (și am căutat să merg numai prin locurile plăcute Domnului); am căutat în gândurile mele, în vorbirea mea, dar toate acestea s-au dovedit zadarnice; nu am găsit nimic în mine vrednic să-L surprindă pe Dumnezeu.

Pentru că Domnul Dumnezeu îmi cunoaște gândurile, îmi numără pașii prin „Vale”, îmi scrie toate vorbele, toate cuvintele în „Cartea aducerilor aminte”. Maleahi 3:16

În fața Lui sunt gol și descoperit și nu am nimic deosebit cu care aș putea să-L surprind într-un fel sau altul pe Dumnezeu. !

Atunci, m-am uitat în Scriptură, poate găsesc ceva cu care să-L surprind pe Dumnezeu în Cuvântul Sfânt. M-am gândit că poate Îl voi surprinde în mulțimea capitolelor pe care le citesc, sau în interpretarea pe care o dau Cuvântului (Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie interpretat, ci el trebuie înțeles), am crezut că Îl voi surprinde pe Dumnezeu în împlinirea Cuvântului și a poruncilor Sale, dar nu am găsit nimic vrednic în mine nici în această privință.

Am descoperit în schimb, că Domnul Dumnezeu, îmi cunoaște gândurile, îmi știe cuvintele pe care urmează să le rostesc, îmi cunoaște inima și viața mea nu este ascunsă înaintea ochilor Lui.

„Știu zice Domnul în Psalmul 139 când stai jos și când te scoli și de departe îți pătrund gândurile…căci nu îți ajunge cuvântul pe limbă, zice Domnul, și Eu îl cunosc…”

În schimb, recunosc și mărturisesc faptul că, Dumnezeu din cer m-a surprins cu adevărat în tot ce a făcut și în tot ce face în viața mea.

De la El am ființa, mișcarea și voința; nimic de la mine! Sunt o ființă plămădită de Dumnezeu.

În al doilea rând, am căutat în mine însumi și în Scriptură, un lucru, sau o motivație ca să-L schimb pe Dumnezeu și să-L modelez după inima mea.

Dar recunosc faptul că și aici am falimentat, pentru că nu am găsit nimic vrednic în mine, și nu am găsit în Scripturi ceva cu care să-L schimb pe Dumnezeu și să-L fac asemenea mie.

El rămâne același, neschimbat din veșnicie, oricât de mult mi-ași fi dorit și oricât de mult ar dori oamenii. El rămâne Dumnezeu, Stăpân absolut și Mântuitor.

În schimb am descoperit ceva frumos, anume faptul că El S-a uitat spre mine, m-a scos din „mocirlă”, m-a spălat de tot păcatul, mi-a dat haine noi și m-a schimbat după inima Sa.

M-a învățat să fiu ca El; m-a învățat să umblu ca El; m-a învățat să vorbesc ca El, un limbaj nou… m-a învățat cum să trăiesc astfel ca să fiu om după inima Lui.

M-a învățat cum să Îl iubesc pe Domnul Isus și pe oameni, ca să-I fiu plăcut Lui.

Mărturisesc faptul că și în cazul acesta m-a surprins Dumnezeu, cu înțelepciunea Sa și cu dragostea Sa.

În al treilea rând, am căutat o cale, sau o intrare specială (după cum spune lumea, că la Dumnezeu poți ajunge pe orice cale), aș fi vrut să mă strecor, poate pe undeva prin dos, ca să intru în prezența Domnului, să-L văd față în față, să stau de vorbă cu El și să-i arăt viața mea cu neputințele mele, cu slăbiciunile mele, cu neștiința mea și chiar cu necredința mea; dar și aici m-am împiedicat și nu am putut să-L surprind pe Dumnezeu.

Zice Domnul în Ioan 3:13 „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.”

În toate încercările acestea ale mele, am înțeles că nu am nimic de la mine, nu am nici un merit în tot ce am primit și nu am nici un merit în tot ce sunt, ci în toate și în totul este HARUL lui Dumnezeu.

El m-a surprins și m-a cuprins în planul Său de mântuire și pentru ca să pot să-L primesc ca Mântuitor și să intru în prezența Sa, a coborât El Însuși din cer la mine, și mi S-a descoperit în toată frumusețea Sa dumnezeiască.

Mărturisesc faptul că Domnul Isus m-a surprins și prin felul în care a ales să coboare din cer la noi și de asemenea m-a surprins în umblarea Sa, printre oameni pe pământ.

Isus a ales să coboare la noi pe o cale a smereniei, a dragostei nemărginite și totuși El a venit din cer pe o cale a luminii.

El ne-a luminat mintea, El ne-a luminat viața și dacă astăzi, în ceea ce mă privește, nu mai bâjbâi în ignoranța și în ”întunericul” spiritual, este numai faptul că Isus, Lumina lumii a intrat și în ființa mea.

M-a surprins faptul că Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a născut, a crescut și a trăit pe pământ ca un anonim. Matei 13:55-56 „Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații Lui?

Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? ... ”

Frații Domnului aveau nume: Iosif, Iacov, Simon, Iuda și Isus nu avea nume: El, Lui, Acesta, așa Îl numeau oamenii.

M-a surprins smerenia Fiului lui Dumnezeu!

M-a surprins prima Sa întâlnire „față în față”, cu omul; am văzut că prima întâlnire, ca om, a avut-o cu Ioan Botezătorul, când Maria mama Domnului a mers la Elisaveta în munți.

Ne spune Scriptura că Ioan a tresăltat în pântecele Elisavetei „de bucuria” întâlnirii cu Isus.

Luca 1:44 „…iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale (îi spune Elisaveta, Mariei), mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.”

Când te întâlnești cu Domnul Isus și când te uiți în fața Lui, rămâi surprins: „…te luminezi de bucurie, și nu ți se umple fața de rușine.”

Din toată lecția aceasta, am învățat că pe Dumnezeu nu-L poți surprinde oricât de mult te-ai strădui și orice bravură ai încerca să faci; în schimb, El ne surprinde în fiecare zi, cu harul Său și cu bunătățile pe care ni le oferă în dar.

Este sărbătoare în cer!

Este sărbătoare în Biserică; este sărbătoare în familiile credincioșilor.

Mi-am adus aminte de copilărie.

Tata și mama, credincioși din tinerețile lor și până au plecat la Domnul, nu ne-au lăsat niciodată de sărbători să tânjim după ceea ce aveau ceilalți copii, ci ne-au făcut întotdeauna sărbătorile frumoase.

S-au străduit să ne facă bucurii!

Frații mei, nu așteptați ca lumea să le ofere bucurii copiilor dumneavoastră, ci faceți-le surprize și bucurii copiilor și când vor fi mari își vor aduce aminte cu drag de părinții lor.

Este sărbătoare în inima mea, pentru că Dumnezeu m-a surprins cu atâta iubire.

Este sărbătoare în inima mea, pentru că Tatăl din cer, m-a surprins cu un Dar special: L-a dat pe Fiul Său și pentru mine.

Și vreau să păstrez Darul acesta ca pe o comoară neprețuită în inimă și să rămân în Sărbătoare toată viața mea!

Doamne, binecuvântează-ne! Amin!