Lucrători împreună cu Cristos!

Lucrători împreună cu Cristos!

1 Corinteni 3:5-9

„Cine este Pavel? Și cine este Apolo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ați crezut; și fiecare după puterea dată lui de Domnul.

Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.

Cel ce sădește și cel ce udă, sunt tot una; și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui.

Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.”

Pavel apostol al Domnului, le amintește tuturor credincioșilor că ei sunt Templul lui Dumnezeu în care locuiește Duhul Sfânt și nu mai pot să facă tot ce le cere firescul.

Avertizând tot odată de faptul că mândria poate să aducă dezbinare în poporul Domnului, așa cum acest păcat, i-a făcut pe corinteni să devină „firești” și nu duhovnicești, cum cere Scriptura.

În lumea aceasta sunt mulți angajatori, în firme mai mici sau mai mari și la rândul lor au patroni care angajează oameni pe socoteala lor. Pe unii îi plătesc cu un salariu mai mare, iar pe alții cu unul mai mic, depinde de lucrul pe care îl face fiecare și de interesul firmei.

Unii sunt bijutieri și fac lucruri de finețe; alții lucrează în turnătorii, sau în oțelării muncă grea.

Alții sunt forjori, sau mecanici și așa mai departe; dar cel mai mare „Patron” este Domnul Isus Cristos, care are nevoie de lucrători la secerișul Său și „angajează” oameni credincioși, ascultători, care se lasă învățați, călăuziți și umpluți de Duhul Sfânt.

Matei 9:37-38: „Atunci, Isus, a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii!” Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui!”

De departe, cea mai bună lucrare este lucrarea făcută în „ogorul” lui Dumnezeu și cea mai bine plătită „meserie” este lucrarea făcută în contul cerului.

Nu este slujbă mai înaltă și mai bine plătită decât să fii în slujba Regelui regilor.

Tot ce ți se plătește într-o firmă, pentru lucrul prestat, se risipește printre degete și de cele mai multe ori nu te alegi cu nimic. Dar plata pe care o primești, lucrând în ogorul lui Dumnezeu, este mare și ține până în veșnicie. Nimic, nici un bănuț nu se pierde din ceea ce primești ca plată de la Domnul și totul se înregistrează în „contul” ceresc.

Pentru ca să primești „simbria” din mâna Domnului, trebuie să faci lucruri de finețe. Trebuie să fii „aurar” și „argintar” în lucrul încredințat.

Ca să faci o lucrare de finețe trebuie să lucrezi cu inimă bună, să lucrezi cu blândețe, cu gingășie, cu dăruire de sine și cu multă dragoste. Abia atunci lucrarea ta va fi plătită de către Domnul Dumnezeu; altfel, te vei trezi la final că ai lucrat în zadar.

Matei 7:22-23: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?

Atunci, le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”

Niciodată nu trebuie să lucrezi nervos cu barosul, sau cu bâta, nici nu trebuie să fii „oțelar”, turnător, ci trebuie să lucrezi cu blândețe, cu smerenie, cu bunătate, cu dragoste, așa cum a lucrat Însuși Domnul, „Angajatorul”, pe când era pe pământ.

Este îndeajuns unul (satan), care nu face altceva decât să-i „toarne”, să-i pârască pe credincioși înaintea lui Dumnezeu.

În lucrarea încredințată ție, prieten drag, niciodată nu trebuie să o faci de unul singur și nici nu trebuie să iei lucrarea pe cont propriu: „Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” Nimeni nu este de capul lui în lucrarea lui Dumnezeu și El Însuși niciodată nu lasă pe cineva la greu.

Luca 10:1: „…Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis, doi câte doi înaintea Lui…!”

Căci despărțiți de El nu putem face nimic, în lucrurile spirituale, după cum ne spune chiar Domnul în Ioan 15:5. „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

Nu încape îndoială că Pavel, apostol al Domnului a semănat: a pus bazele credinței curate în Corint; Apolo a udat, adică a așezat învățătura biblică pe Adevăr, pe Isus Cristos, însă numai Dumnezeu putea face să crească toată zidirea, spre desăvârșire.

Totuși de acum, fiecare mădular trebuia să ia seama la lucrarea pe care o face. Nu există decât o singură temelie şi ea a fost așezată corect. Însă pe această Temelie, unii ar fi putut să zidească fie lucruri de finețe și valoroase, fie lucruri de ocară, formând prin lucrările lor, sufletele pe o direcție bună sau îndepărtându-le de adevăr.

Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, mai devreme sau mai târziu, când Stăpânul va trage linie și va face „plata”.

Dacă cineva lucraseră pentru Dumnezeu cu materiale preţioase, duhovnicești, lucrarea aceea va rămâne și El o va desăvârși; dacă altcineva lucrează din fire, materiale ieftine, fără valoare spirituală, lucrarea aceea are să fie arsă, iar „lucrătorul” va fi tras la răspundere, pentru că nimeni nu are voie să ia în deșert Numele Domnului.

Credinciosul care a înțeles chemarea și a lucrat potrivit planului lui Dumnezeu, își va primi răsplata potrivit cu rodul muncii sale.