Liber în Cristos!

De la starea de rob în lume, la libertate în Cristos!

Romani 6:15-19

„Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem supt Lege ci sub har? Nicidecum.

Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

Dar mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum de dreptarul învățăturii, pe care ați primit-o.

Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.

Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa, acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră.”

Mântuire înseamnă eliberare de sub puterea păcatului și înseamnă renunțare totală la înfăptuirea fărădelegii, fie că este vorba de gânduri, de vorbire de rău, sau comportament…

Eliberat din robia păcatului prin credința în jertfa Fiului lui Dumnezeu, înseamnă: smuls, salvat din „ghearele” dumnezeului veacului acestuia, și din moarte, înseamnă să fii readus la viață împreună cu Cristos.

Mântuit prin jertfa de la Calvar, mai înseamnă să fii scos din lume și să fii mutat cu toată inima ta, cu tot cugetul și cu toată ființa în Împărăția Lui Dumnezeu unde Împărat este Cristos Isus.

Tot la fel cum vântul nu poate fi văzut, dar îi este simțit efectul, tot la fel, omul eliberat din robia păcatului nu se vede decât în efectele schimbării: în caracterul schimbat, în vocabularul nou folosit în relația cu oamenii și cu Dumnezeu, în umblarea lui pe calea plăcută Domnului.

2 Corinteni 5:17 „Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

În Cartea proorocului Ezechiel 3:20 cuvântul Domnului avertizează astfel: „Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta!

Dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască, și nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul!”

Prin urmare, credincioșii care trăiesc o viață predată lui Dumnezeu au această datorie, poruncă, din partea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, să spună celui salvat prin sângele Mielului, să își îndrepte inima către Dumnezeu, să se lepede de starea de dinainte și să nu mai păcătuiască.

Nu întotdeauna avem posibilitatea să dăruim lucruri materiale, dar putem dărui celor întristați, abătuți, multă încurajare prin cuvintele noastre, pentru ca sufletele lor să se învioreze și în inima lor să se bucure, să se ridice din starea lor și să mulțumească Domnului.

Așadar, cuvintele tale prieten drag, simple dar pline de compasiune, pot schimba starea, chiar viața celui de lângă tine.

Poți să insufli încredere în inima unui copil, sau poți să-ți încurajezi un prieten a cărei speranță începe să se stingă, sau poți să salvezi un suflet de la moarte rostind cuvinte frumoase, mângâietoare, pline de speranță.

Poți să încurajezi frați și surori în suferință grea, cu un cuvânt bun de la Domnul, care este ca o ungere și ca un balsam de vindecare și mângâiere pentru sufletul îndurerat și întristat.

Rostind cuvinte duhovnicești, poți să atragi pe cineva la dragostea lui Cristos și să deschizi „porți” spre viață și bucurie, porți care până atunci au fost ferecate...

Noi credincioșii, eliberați, suntem printre oameni, oameni binecuvântați; avem Duhul Sfânt care ne învață și ne dă posibilitatea dar și puterea de a schimba viețile multor suflete, care tânjesc după o schimbare bună în viața lor.

Lucrul acesta înseamnă să iubești lucrarea lui Dumnezeu, să fii rob al neprihănirii, adică să lucrezi pentru Împărăția lui Dumnezeu, împreună cu Domnul Isus. Niciodată fără El! Nici un pas fără Isus, pe cărările vieții!

Cuvintele simple dar pline de putere spuse de către Pavel pentru Timotei, sunt valabile și pentru noi astăzi: „Fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință în curăție.” 1Timotei 4:12.

Pavel ne arată cum să folosim cuvintele frumoase, de încurajare așa cum i le-a adresat lui Timotei: „... neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele zi și noapte. Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale, și doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.” 2 Timotei 1:3-4.

În Cartea Proverbelor 18:21, Înțeleptul scrie: „Căci, moartea și viața stau în puterea limbii... ”

Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru noi, să ne încurajăm unii pe alții, să ne rugăm unii pentru alții, ca să nu ne simțim niciodată singuri în umblarea și trecerea prin viață.

Și noi, pe când eram în lume fără Dumnezeu, eram robi ai păcatului. De multe ori eram „epuizați” în înfăptuirea fărădelegii, dar Dumnezeu din cer, S-a îndurat de noi și L-a trimis pe Fiul Său, să ne vorbească despre Împărăția cerească și apoi să Se aducă pe Sine ca jertfă pe Altar.

Oricine Îl primește pe Isus ca Domn și Mântuitor, este eliberat din „robia morții” și este mutat în Cristos care trăiește în veci.

Odată ce L-am primit pe Isus Cristos ca Domn al inimilor noastre, noi am murit faţă de păcat și Duhul Sfânt care a luat ființă în noi, ne dă putere să luptăm cu firea veche, care era mai înainte roabă a păcatului.

Ioan 1:12-13: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”

Prin urmare, având de acum o viață înnoită, prin faptul că am fost eliberați din robia păcatului prin jertfa Fiului lui Dumnezeu, trebuie să trăim pentru Împărăția cerească, făcând voia lui Dumnezeu, care este bună, sfântă și desăvârșită.