La nunta din Cana Galileii!

La nunta din Cana Galileii!

Ioan 2:18

„A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo.

Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui.

Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin!”

Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am Eu a face cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.

Mama Lui a zis slugilor: „Să faceți orice vă va zice!”

Acolo erau șase vase de piatră, puse după obiceiul de curățire al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.

Isus le-a zis: „Umpleți vasele acestea cu apă.” Și le-au umplut până sus.

„Scoateți acum” le-a zis El, „și aduceți nunului”. Și i-au adus.

Nunul după ce a gustat apa făcută vin (el nu știa de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa știau), a chemat pe mure și i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun, dar tu ai ținut vinul cel bun până acum.”

Mama mea, împlinise 100 de ani și când veneau surori mai tinere să o viziteze, o întrebau de sănătate; ce mai face, așa cum este obiceiul și mama le răspundea: Îmi aștept mirele!

Sigur surorile tinere se mirau și se întrebau: cum la o sută de ani să mai aștepți un mire?

Însă, așteptarea ei nu a fost zadarnică.

Cu câteva ore înainte de plecare în veșnicie (era într-o zi de vineri), mama ne-a spus de câteva ori: Vine Mirele să mă ia! Și așa a fost, după dorința ei, Mirele Isus a venit și a dus-o „acasă”, acolo unde sunt adunați toți sfinții.

În Evanghelia după Ioan este prima și ultima relatare a Scripturii, despre participarea Domnului Isus la o nuntă. Probabil că nu a mai fost invitat, fiind socotit de mulțime cel puțin „ciudat” (Chiar frații Lui au zis mai târziu că este nebun și le face familia de râs). Este de asemenea posibil că nu a mai dorit Mântuitorul să mai participe la vreo nuntă. Nu știm cu certitudine cauza pentru care nu-L mai întâlnim pe Domnul participând la o nuntă când trăia pe pământ.

Cel mai probabil (după părerea mea), nunta din Cana era căsătoria uneia dintre surorile după mamă a Domnului Isus, de aceea era invitat împreună cu ucenicii.

Era de asemenea prezentă toată familia: mama și frații Lui, după cum relatează apostolul Ioan.

De asemenea este mai mult ca probabil, faptul că Iosif bărbatul Mariei să fi murit și capul familiei să fi rămas, Întâiul născut, Fiul cel mai mare, adică Isus.

După toate probabilitățile, fiind cap de familie, Domnul Isus, împreună cu mama Sa, trebuia să se îngrijească de cele necesare bunului mers al nuntirii.

De aceia i-a zis lui Isus, mama Lui: „nu mai au vin”, pentru că toată nuntirea aceea era în responsabilitatea familiei și este foarte probabil ca Maria să-I fi spus lucrul acesta cu gândul că Isus se va duce la cei ce vindeau vin ca să facă rost.

Ea nu știa că Isus poate să facă această minune, pentru că nu mai făcuse alta înainte. Schimbarea apei în vin a fost, conform Scripturilor, începutul semnelor și al minunilor săvârșite de către Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu în umblarea Sa în mijlocul oamenilor.

Ajungem la miezul problemei în momentul în care Isus își începe lucrarea prin săvârșirea minunii de schimbare a apei în vin. „Erau acolo șase vase de piatră puse pentru curățirea iudeilor, în fiecare vas încăpeau două sau trei vedre” Ioan 2:6.

Aceste vase de piatră erau folosite de obicei pentru spălarea pe mâini a celor ce intrau în casă, (era o curățire mai mult de formă), dar se pare că acum erau goale și nu mai foloseau la nimic. (Am văzut asemenea vase de piatră în pelerinajul meu în Țara sfântă)

Dacă spiritualizăm puțin, prin comparație cu viața religioasă a poporului, „vasele” sunt goale, iar acest lucru ne amintește cât de inutilă este o religiozitate fără legătură cu Dumnezeu și fără a fi umpluți cu Duhul Sfânt. O asemenea religie, doar cu o formă de evlavie, dar fără conținut, nu folosește la nimic. Este doar o amăgire, pe placul celui rău!

De altă parte putem spune că, scopul acestei ape transformate în vin este aceea de a crește bucuria și de a prelungi sărbătoarea nunții. Pentru că fără bucurie, nu mai poate fi vorba de sărbătoare.

În mod simbolic, minunea săvârșită de către Domnul Isus la nunta aceasta, reprezintă schimbarea naturii păcătoase a omului, într-o stare de curățire, de sfințenie de umplere cu Duhul la întâlnirea cu Mântuitorul.

„Vinul” reprezintă bucuria mântuirii; de aceea și sărbătoarea poate să continue cu Isus Mirele care nu refuză nici o invitație la părtășie.

Datorită minunii săvârșite de către Domnul Isus la nunta din Cana, un grup mare de nuntași invitați, au continuat bucuria în jurul unor miri care au ales să formeze o familie intimă, pentru tot restul vieții lor.

Această nuntă, consemnată în Scriptură, nu a fost înfrumusețată de apa transformată în vin, ci de prezența Domnului Isus Cristos în mijlocul nuntașilor. La nunțile credincioșilor unde nu este invitat Isus ca Domn, bucuriile sunt forțate.

Vestea bună pentru orice este speranța care se degajă din cuvintele Nunului adresate mirelui, după ce a gustat vinul cel bun; versetul 10: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun, dar tu ai ținut vinul cel bun până acum.”

Acest lucru ar putea fi interpretat prin faptul că: mai întâi este întunericul și apoi se ivesc zorile; sau mai întâi este „noaptea” păcatului și apoi vine „Lumina” mântuirii.

Mai întâi sunt lucrurile rele care se țin ca scaiul de om, iar lucrurile bune (faptele credinței), urmează după întâlnirea cu Isus Cristos.

Când Îi faci loc și Îl inviți pe Isus Cristos care este Domnul, în inima ta, El vine cu plăcere Se așează pe „tronul” vieții tale și îți schimbă toată starea.

El, mai întâi îți spală „vasul” și apoi ți-l umple până sus cu bucurie.

2 Corinteni 5:17 „Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

Domnul Dumnezeu să-ți umple vasul inimii de toată bucuria.