La cumpăna dintre ani

La cumpăna dintre ani!

A mai trecut un an!

Când a trecut? Parcă, mai ieri erau zilele de început, când ne făceam urări de sănătate, de mai bine…!

Cum a trecut? Pentru unii mai ușor, cu bucurii, cu speranțe împlinite; pentru alții, cu accidente, cu dureri în trup, cu poveri, speranțe spulberate.

Important este să nu mai privim în urmă, ci cu credință și nădejde să privim spre viitor.

Mie personal, îmi este greu să privesc înapoi!

Îmi aduc aminte ca și astăzi de o zi a anului 2023, o zi pe care aș fi dorit să o „sar”, aș fi dorit să nu trec prin ea.

Era ziua de 13 Ianuarie; ziua de naștere a fiului meu, Radu. M-am dus până la el în Bucureștii noi, să-i duc un cadou, să-l sărut de ziua lui, să-i spun la mulți ani și să-l binecuvântez în Numele Domnului, gândind că nu stau mult; vin acasă unde aveam ceva de făcut. Aveam o altă întâlnire!

Dar, așa cum spune zicala românească, planurile de acasă nu se potrivesc întotdeauna cu cele din „târg”.

Nu am mai ajuns acasă, ci luat de pe stradă, din fața curții într-o salvare, am fost dus de urgență la spital, cu piciorul drept, zdrobit.

Îmi este greu să privesc înapoi și aș vrea să uit pentru totdeauna episodul acela din viața mea.

Peste câteva zile se împlinește anul și încă merg sprijinit pe o cârje, dar așa cum spune poetul, pot să mărturisesc și eu, parafrazat :/„S-a dus un an din viață, /Ce multe-am întâlnit :/Cu mine a fost Salvatorul /Și în toate-am biruit.”/

Dar am învățat în toată perioada aceasta mai bine ca oricând, că prin duhul meu și prin ochii credinței să privesc spre cer pentru că de acolo vine întotdeauna adevărata salvare; din cer vine fără întârziere izbăvirea.

Dacă privim spre pământ pot să spun că nu știu ce ne aduce anul 2024; nu știu nici măcar ce ne aduce ziua de mâine. Nu știu ce ne aduce ceasul următor!

Nu știu dacă va fi soare sau dacă va fi nor, nu știu dacă va fi pace sau vor fi lupte și război; nu știu dacă vom mai sta cu toții în picioare, sau dacă unii vom cădea bolnavi la pat, sau ne vom muta la cele veșnice.

Nu știu nimic din toate acestea, pentru că toate lucrurile de sub soare sunt instabile și trecătoare; chiar și viața noastră este trecătoare, așa cum spune psalmistul: „viața noastră este cât un lat de mână”.

„Și trece ca iarba de pe câmp!”

Dar știu un lucru sigur, un lucru de necontestat: Domnul nostru Isus vine!

Indiferent de ce ne aduce anul, sau ce va fi mâine; indiferent de ceea ce vor oamenii, sau ce crede lumea, Isus, Domnul nostru, vine și nu zăbovește!

El vine îmbrăcat în haine de Mire, cu mare alai de sărbătoare; vine învăluit într-un mare nor de îngeri ca să-Și ia mireasa acasă.

Așa cum arată lumea în care trăim cu pornirile ei spre rău, nădăjduiesc, ca ziua întâlnirii cu Domnul să fie cât mai aproape.

Iar noi, cei mulți, să fim pregătiți să-L întâmpinăm acolo unde ne-a dat întâlnirea: pe norii cerului, în „Aeroportul ceresc”.

Pentru aceasta mă străduiesc să fiu găsit o slugă bună, un credincios plăcut ca să-I pot ieși în întâmpinare Celui ce Și-a dat viața și pentru mine.

Vreau să fiu găsit „oaie”, ca să mă cheme Marele Păstor, să mă primească la dreapta Lui și să mă ducă în „bucuria” Tatălui.

Acesta este țelul meu, pentru care „mă lupt, lupta cea bună”.

Nu mai vreau să mă „lupt” cu oameni, nu mai vreau să mă lupt cu „învățături” și cu „învățători”, (ce este bun iau, și ce este rău, las), nu mai vreau să mă lupt cu „proorocii” și cu „prooroci”, vreau să mă lupt cu mine însumi ca să pot birui și să ajung „acasă”.

Indiferent de împrejurări și indiferent de ce ne rezervă ziua, săptămâna, luna sau anul, trebuie să privim cu optimism spre cer și să ne bucurăm.

Acolo vreau să privesc și nu vreau să mai las ca cineva să-mi fure bucuria așteptării mele!

Sfântul apostol Pavel, însuflețit de Duhul Sfânt ne încurajează să ne bucurăm chiar și în necazurile noastre.

Însă bucuria care trebuie să ne caracterizeze nu este distracție, ci este și trebuie să rămână bucuria ca „Roadă a Duhului Sfânt”.

Acum, la final, aș fi putut dragi cititori să vă urez ca toată lumea: An nou fericit! Dar având în vedere experiența mea din anul 2023 pe care l-am petrecut pe pat, mă gândesc că este potrivit să vă urez mai degrabă: Să fiți fericiți și feriți de orice rău în anul 2024.

Să fiți sănătoși și voioși și să petreceți toate zilele cu Domnul Isus Cristos.

Să vă poarte Domnul, cu „carul biruinței Sale”, și orice izvodire a celui rău, să fie fără putere.

Și închei cu o sărutare sfântă și cu un verset din Scriptură: 3 Ioan 1:2 „Peaiubiților, doresc ca toate lucrurile voastre să vă meargă bine și sănătatea voastră să sporească tot așa cum sporește sufletul vostru.”

Dumnezeu, din cer să ne ajute pe toți!