Iubiri neplăcute lui Dumnezeu!

Iubiri neplăcute lui Dumnezeu!

1 Ioan 2:15-17

„Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.

Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.

Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

Lumea aceasta palpabilă, vizibilă, cuprinde în ea tot ce este împotriva sfințeniei lui Dumnezeu, de aceea atunci când Domnul pune „hotar” și spune să nu iubim lumea, se referă la lucrurile, obiceiurile, ritualurile și faptele ei, dar nu se referă la oamenii care o locuiesc.

Pe oameni trebuie să-i iubim, chiar dacă unii dintre ei ne-ar fi vrășmași, după cum și Domnul Dumnezeu ne-a iubit pe toți, prin Isus Cristos, Fiul Său pe când noi nu-L cunoșteam și făceam faptele fărădelegii.

În fiecare inimă se afla o „cruce” și un „tron” și omul stă pe tron până când va înțelege să se așeze singur pe cruce și pe Domnul Isus să-L urce pe tronul inimii lui și să-L lase pe Mântuitorul să-i conducă viața, gândurile, sentimentele…

Cei ce se vor lupta cu sinele, acceptându-L pe Isus ca Domn, vor birui ispitele și nu vor mai iubi lumea; pentru ei Domnul Dumnezeu are făgăduințe după care toți oamenii ar trebui să tânjească. Astfel, Apocalipsa 2:7 spune că „…Vor mânca din pomul vieții, în Raiul lui Dumnezeu.” 2:11 „Nu vor mai suferi moartea a doua…” 2:17 „Vor mânca din mana ascunsă și vor primi o piatră albă cu un nume nou scris pe ea.” 2:26 „Vor fi stăpâni peste neamuri.” 3:5 „Vor fi îmbrăcați cu haine albe și numele lor va fi mărturisit înaintea Tatălui.” 3:12 „Vor fi stâlpi în Templul lui Dumnezeu. ” 3:21 „Vor ședea cu Cristos pe tronul slavei.”

Toate acestea și multe alte binecuvântări sunt pregătite pentru cei ce vor răbda până la capăt și vor împlini voia lui Dumnezeu.

Satan, dumnezeul acestei lumi are propriul lui sistem de valori și încearcă să estompeze tot ce vine de la Dumnezeul cerului. 2 Corinteni 4:3-4: „Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.”

Apostolul Ioan arată clar lucrarea de orbire a celui rău în prima sa Epistolă, versetul 16: „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.”

Toate acestea reprezintă doar fundamentul răului care duce la moarte spirituală și despărțire totală de Dumnezeu.

Pe „fundația”, sau pe „rădăcina” acesta se clădește: invidia, curvia, mândria, minciuna, iubirea de bani, iubirea de sine, vrășmășia… și toate acestea sunt urâciuni înaintea Dumnezeului sfânt. De aceea, Domnul Dumnezeu interzice tot ce vine de la cel rău și pune „hotar” între iubirea lumii și iubirea de Dumnezeu.

Duhul Domnului îi îndeamnă pe credincioși prin apostolul Ioan să nu se lase înșelați, dimpotrivă să-și amintească de învățătura apostolică, bazată pe dragoste, adevăr și păzirea cuvintelor lui Cristos Isus.

Domnul Dumnezeu îi avertizează pe credincioșii care amestecă lucrurile lumii cu cele duhovnicești, de faptul că în vremea din urmă oameni vor fi iubitori de sine, lucru neplăcut înaintea lui Dumnezeu. 2 Timotei 3:2.

Versetul 4: „vor fi iubitori de plăceri…”: iubire interzisă.

„Iubitori de bani” Versetul 2: iubire interzisă.

Iubitori de lume și a lucrurilor din lume: Iubire interzisă.

Ce trebuie să iubească un credincios? Trebuie să iubească pe Singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Cristos, Fiul pe care L-a jertfit.

Marcu 12:30-31: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, și cu toată puterea ta»; iată porunca dintâi.

Iar a doua este următoarea: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. » Nu este altă poruncă mai mare decât acestea. “

Într-adevăr, un creștin veritabil, care a primit din Cuvântul lui Dumnezeu o lumină pe cărarea vieții lui, care a gustat din bucuria mântuirii și așteaptă o lume mai bună pe pământul nou făgăduit, nu mai poate iubi deșertăciunile acestei lumi trecătoare, oricât de strălucitoare ar părea ele și oricât de frumos ar fi ambalate.

S-a întrebat cineva: de ce șarpele cel vechi nu a îmbiat-o pe Eva să mănânce din pomul vieții, care era în mijlocul Grădinii lângă cel al cunoștinței binelui și răului?

Pomul vieții chiar dacă nu era aspectuos și nu era plăcut privirilor, oferea viață din Dumnezeu, lucru pe care satan îl urăște.

Iată cum ne prezintă Isaia „Pomul vieții” în 53:2: „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.”

Pomul cunoștinței binelui și răului era plăcut la privit și de dorit, dar îl luase în stăpânire satan oferind omului care mănâncă din el, moarte, la fel cum tot ce este în lume: „…pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.” Și lumea cu tot ce vine de la ea, se îndreaptă spre nimicire și moarte veșnică.

Geneza 2:16-17: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”

Înșelat de satan, omul a iubit mai mult moartea, decât viața și mai mult răul decât binele. De aceea, Domnul Dumnezeu dă porunca aceasta credincioșilor: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.

Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.” Iubirea lucrurilor din lume, sunt interzise de către Domnul Dumnezeu, tuturor fiilor și fiicelor Sale.

Un creștin adevărat își dorește să petreacă veșnicia cu tot ce presupune ea, lângă Domnul Isus și se luptă din tot sufletul său pentru a o câștiga! De aceea, ascultă și împlinește poruncile lui Dumnezeu.