Isus, Domn al păcii!

Isus, Domn al păcii!

În cuvinte simple, dar pline de putere și măreție, profeții anunțau cu mii de ani înainte, nașterea Împăratului ceresc ca Fiu al omului, dar și eternitatea Tronului Său de Har.

Isaia, care a fost contemporan cu Mica, vorbea în chip profetic cu șapte sute cincizeci de ani înainte despre nașterea Mântuitorului și spunea în capitolul 9:6 că „Îl vor numi Minunat”. În Psalmul 45:2 de asemenea, cuvântul spune: „Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale; de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.”

Numele Isus, înseamnă: „Cel ce salvează omul din ghearele ucigașe ale lui Satan.” Mântuitorul!

Pe parcursul lucrării Sale de Învățător al neprihănirii, Fiul lui Dumnezeu a primit multe alte nume care arătau caracterul Său de Dumnezeu, bunătatea, puterea, dragostea Sa față de fiii oamenilor.

Cu binecuvântarea cu care a fost binecuvântat Fiul întrupat, de către Dumnezeu Tatăl, au fost binecuvântați toți cei ce L-au primit ca Domn și Mântuitor.

Isus este Minunat pentru că este Cel mai mare. Nimeni nu este ca El, Sfânt, Drept, Adevărat.

El nu este un Dumnezeu între dumnezei, nici măcar unul mai mare între dumnezei, ci El este Singurul Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. El este minunat pentru că este Cel mai glorios.

Apoi scria Isaia că Îl vor numi: „Domn al păcii”, pentru că El va aduce pacea pe pământ între oamenii plăcuți lui Dumnezeu. Nu o pace cum o dau oamenii și nu o pace condiționată, ci o pace care va liniști trupul, sufletul și duhul omului. Pacea pe care o dă Domnul păcii liniștește întreaga ființă a celor ce sunt după voia Sa și plăcuți lui Dumnezeu.

Mica spune despre Domnul, în capitolul 5:5 că: „El va fi pacea noastră.”

Oricine Îl primește pe Fiul lui Dumnezeu ca Domn și Mântuitor, primește: iertare, mântuire, vindecare, viață veșnică și o pace care întrece orice pricepere.

Apoi îl vor numi: „Părintele veșniciei.” Pentru că domnia Lui este fără de sfârșit. El este din veșnicie în veșnicie același Domn și Dumnezeu.

Cu adevărat Isus este Minunat pentru că S-a făcut Miel de jertfă al lui Dumnezeu. „Am putere să-Mi dau viaţa, zicea Domnul Isus, şi am putere să o iau înapoi.”

El S-a născut în cea mai cruntă sărăcie și într-una dintre cele mai mici și neînsemnate cetăți ale lui Israel: Betleem. A crescut ca o Odraslă slabă, trecând prin încercări fel de fel și la urmă, în floarea tinereții, când alții se gândesc să-și facă averi, când tinerii se gândesc să-și facă un rost în viață și când alții se gândesc să își trăiască cât mai frumos timpul care le stă înainte, El a ales să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru noi.

Isus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului, este Minunat pentru că a murit pentru păcătoși și S-a ridicat din mormântul rece ca un Mare şi Slăvit biruitor.

Isus este Minunat pentru că după înviere S-a urcat la cer și S-a așezat la dreapta Tatălui ca Mare preot și Mijlocitor pentru noi.

Isus este Minunat pentru că este Pâinea vieții. El este adevărata hrană care satură nu numai trupul, dar este hrana care satură mai ales sufletul tuturor celor ce Îl primesc ca Domn și Mântuitor și este viață pentru toți cei ce se înfruptă din pâinea cerească, în fiecare zi.

Unor oameni, dintr-un motiv sau altul, li s-au schimbat numele de-a lungul istoriei. Spre exemplu, numele lui Avram care înseamnă tatăl mulțimii a fost schimbat de către Domnul Dumnezeu în Avraam, adică tatăl multor neamuri.

Sarai care înseamnă prințesa mea, s-a numit în urma binecuvântării primite de la Domnul, Sara care înseamnă prințesa mulțimii.

De acum, nu mai era numai prințesa lui Avram, nu era numai prințesa unui singur om, ci era prințesa tuturor credincioșilor.

Lui Iacov, Domnul i-a schimbat numele din „înșelătorul”, în Israel, adică „luptătorul lui Dumnezeu”, sau „Eroul lui Dumnezeu”.

Rahela, pe când năștea și trăgea să moară, i-a pus copilului ei numele Ben-Oni, , adică „Fiul durerii”, dar Iacov i-a schimbat numele și i-a zis Beniamin, „Fiul dreptei”.

Au încercat oamenii să schimbe și numele Domnului Isus de-a lungul istoriei, însă fără nici o izbândă, pentru că hotărârea lui Dumnezeu rămâne în veci neschimbată.

Mica2:2: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie (și al cărui Nume), se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.”

Din veșnicie în veșnicie, după hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, Numele Domnului Isus rămâne neschimbat.

El este același bun mântuitor, același bun izbăvitor; El S-a adus o singură dată jertfă pe altar pentru oricine vrea să se pocăiască.

Îngerul Domnului îi spunea lui Iosif în vis: „Maria, nevasta ta, va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”.

„Cine zic oamenii că sunt Eu? Îi întreba, într-o împrejurare, Domnul pe ucenici.

Ucenicii care știau ce spune lumea, i-au zis: „Unii spun că ești Ilie, alții, că ești unul din prooroci.”

Unii, nici măcar nume nu-I mai dădeau Mântuitorului; este unul din mulțime! Este unul cu mai puțină importanță între oamenii însemnați.

Astăzi se întâmplă la fel!

Credincioșii scot Numele Domnului din poezii, din textele cântărilor, sau chiar din predici și vorbesc doar despre un El. Irod zicea despre Isus că este Ioan Botezătorul înviat din morți.

Cu niciun chip nu voiau oamenii să recunoască faptul că Isus este Mântuitorul lumii, Trimisul lui Dumnezeu pe pământ ca să Se facă Miel de jertfă pentru omul căzut în păcat.

Dar noi știm, zicea ucenicul Petru, că Tu Ești Isus Cristos, Fiul pe care L-a trimis Dumnezeu Tatăl ca să ne mântuiască. Matei 16:16: „Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”

El este și rămâne în veac: Isus Domnul, Isus Mântuitorul, Isus Salvatorul, Domn al păcii și fără El, sărbătoarea nu este ceea ce trebuie să fie, spre slava lui Dumnezeu.