Ispitele – Matei 4:1-11

„Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El... ” (Matei 4:1-11)

Sugestia, atracția, imboldul de a face ce este rău în ochii lui Dumnezeu se numește ispită. Ispita nu este păcat, ci prilejul de a păcătui. Cu toții avem parte de ispite. Domnul Isus spunea: „Nu se poate să nu vină prilejul de păcătuire”. (Matei 18:7) Uneori ne împotrivim cu succes, alteori cedăm ispitelor. De reacția noastră în fața ispitelor depinde birunța sau înfrângerea în viața de credință. Satana, lumea, firea pământească sunt surse permanente de tentații păcătoase. Pentru a ieși biruitor în fața ispitelor avem nevoie de discernământ și maturitate.

A. Scriptura spune că Domnul după botez „a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.” (Matei 4:1) Cum să înțelegem afirmația de mai sus? Cuvântul ispită traduce grecescul peirazei care are două înțelesuri; a încerca, a testa; și, a seduce, a ademeni. Aceeași împrejurare pentru Dumnezeu poate fi un test pentru a promova, iar pentru diavolul o seducție pentru a cădea. (Permiteți să introduc o analogie din fizică: Newton a găsit că lumina este formată din particule. După el Huygens a susținut că lumina se propagă printr-o serie de unde. Ce este deci lumina, particulă sau undă? Mecanica cuantică descrie lumina ca fiind atât particulă cât și undă; determinant fiind punctul de observație. Fizica modernă recunoaște că lumina este ceva ce nu poate fi complet explicat. - La fel stau lucrurile și cu ispita.)

Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, însă îi permite diavolului să facă această treabă murdară. (Iacov 1:13) Lucru încurajator însă, Dumnezeu nu permite să fim ispitiți peste puterile noastre. Mai mult, împreună cu ispita a pregătit și mijlocul de a ieși din ea. (1Corinteni 10:13) Domnul Dumnezeu, care este infinit mai mare decât toți, rânduie în așa fel lucrurile încât să ne fie respectată personalitatea fiecăruia. Satana nu ne poate obliga să păcătuim. El sugerează, ademenește, convinge, dar nu poate lua decizii în locul nostru. Hotărârea este personală. Ispitirea, seducția, este în caracterul celui rău, care este numit și ispititorul. Scopul diavolului este să-l piardă pe cel ispitit. Dumnezeu permite ispita cu scopul ca cel credincios să se maturizeze, să-și arate fidelitatea pentru Dumnezeu, ca mai apoi să-l promoveze.

B. Domeniile, mijloacele, modalitățile în care suntem încercați sunt nenumărate și variază de la o persoană la alta.

-„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâine”, îi cere diavolul lui Hristos. După aer, hrana pentru trup este cel mai important lucru, mai ales dacă ai postit 40 de zile. Diavolul cunoaște nevoile noastre fizice și ne ispitește să le obținem într-un mod neprincipial.

-Cel rău continuă: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos; căci este scris; „El va porunci îngerilor Săi să vegeze asupra Ta; ... ” Prin această încercare diavolul îi cere Domnului să forțeze Cuvântul și Mâna lui Dumnezeu.

-În final Îi este pusă înainte Domnului toată strălucirea lumii cu o propunere: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.” Gloria lumii și împlinirea personală oferite în schimbul închinării și supunerii. De la început diavolul a râvnit să primească închinarea. (Is. 14:10-15)

Observați vă rog cât de bine acoperă nevoile fundamentale aceste ispite: domeniul personal, relația cu Dumnezeu, poziția în lume. Ca o notă generală: pe tot parcursul ispitirii Mântuitorului i-a fost pusă la îndoială identitatea: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu... ” Scopul prim al ispitelor este să ne îndepărteze de Domnul; scopul încercărilor, să întărească identitatea în Dumnezeu.

C. Cum a reușit să iasă biruitor Domnul Isus? Folosind de fiecare dată Cuvântul lui Dumnezeu, într-o interpretare corectă, și cu autoritate. „Este scris… De asemeni este scris… Pleacă, Satano, i-a spus Isus, Căci este scris... ” Cuvântul lui Dumnezeu este cea mai puternică armă împotriva ispitelor diabolice. Nu degeaba Cuvântul este numit sabie. (Efeseni 6:17b) Știind aceasta psalmistul spune: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Psalmul 119:11) Atunci când ispita persistă poate fi adăugată rugăciunea și postul. (Matei 17:21)

Viața pe pământ este o luptă, o luptă în câmp minat. Adesea planeta Terra a fost numită Valea formării de suflete. Dumnezeu dorește să scoată cei mai bun din noi. Diavolul vrea să ne distrugă iremediabil. Atunci când picăm testul, când mușcăm momeala și păcătuim, soluția este una singură: pocăința față de Dumnezeu și credința în Hristos care a murit și înviat pentru reabilitarea noastră. (Fapte 20:21) Ca o învățătură generală, pentru a ieși biruitori în fața provocărilor, Scriptura ne spune: „Supuneți-vă lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi”. (Iacov 4:7)