Încă o șansă!

Încă o șansă!

Luca 13:6-9

„El a spus și pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n-a găsit.

Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?”

„Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină.

Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”

Viața este plină de provocări care ne testează determinarea și credința față de Dumnezeu. Ne confruntăm cu probleme zi de zi, cu amenințări din toate părțile; de multe ori suntem deznădăjduiți, îngrijorați și Dumnezeu ne cheamă lângă El, ca să ne dea pace și liniște sufletului nostru.

Calitatea caracterului nostru ne este testată prin multe lupte pe care le avem de purtat, pentru că atunci când dai de greu, ai două alternative: poți să treci examenul, sau să-l pierzi.

Dumnezeu ne testează inimile, emoțiile, gândurile, răbdarea, dar intervenind în viața noastră, ne mai dă o șansă să ne încredem deplin în El.

De câte ori am întrebat și noi în deznădejdea noastră: „Până când Doamne?” Și am murmurat zăcând: „Doamne, este prea grea lovitura!” În toate situațiile, soluția este să îți păstrezi încrederea în Dumnezeu, chiar și atunci când nu înțelegi ce se întâmplă cu tine.

Să ai încredere cu adevărat în Dumnezeu, înseamnă să nu te îndoiești niciodată de ajutorul Său, chiar și atunci când nu înțelegi de ce treci prin încercare și atunci când ai întrebări fără răspuns.

Trebuie să mergi înainte pe Cale, în ciuda îndoielilor tale, să nădăjduiești în șansa pe care Domnul ți-o pune înainte; să ai încredere că El te va ridica și te va întări.

David, om după inima lui Dumnezeu, I-a adresat multe întrebări lui Dumnezeu, pentru că a fost de multe ori în deznădejde și chiar îngrijorat pentru viața lui. El avea însă credința că Domnul Dumnezeu mai are și pentru el o șansă de scăpare.

„Eu, zicea el, am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului căci mi-a făcut bine.”

David avea încredere în bunătatea lui Dumnezeu, și avea experiențe cu Dumnezeu.

Gândul nostru trebuie să fie acesta: Doamne arata-mi și mie, în fiecare zi cum să mă încred în Tine, chiar și atunci când mă lupt cu mine însumi și cu întrebări fără răspuns.

Uitându-ne în pilda Domnului Isus, observăm că stăpânul ar fi dorit să-și vadă cu admirație rodul viei și al smochinului, dar în loc de un rod bogat, a găsit „frunze și umbră”. A vorbit cu îngrijitorul viei și i-a zis: „Iată, sunt trei ani de când vin să caut rod în smochinul acesta, dar nu găsesc. Așadar, taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?”

După dreptate ar fi: „Taie-l!”, căci face umbră pământului. Un asemenea pom, nu numai că nu produce rod, ci în plus suge seva din pământ și ține umbră viei care ar trebui să facă rod bogat. Prin urmare, proprietarul viei are dreptate: ar fi mai bine să fie tăiat și scos din vie.

Avem exemplul lui Acan, care prin neascultare, a adus frică și moarte în popor; de aceea, Domnul Dumnezeu a hotărât să-l nimicească pe el și tot ce era al lui.

Istoria lui Dumnezeu merge înainte și mai dă omului încă o șansă. Domnul Dumnezeu mai lasă îndurare, timp de „încă un an” și „încă un an”. Nu știm când se va sfârși anul de îndurare al Domnului, dar întotdeauna continuă timp de „încă un an”, așteptând ca omul îndărătnic, sec din punct de vedere spiritual să se întoarcă din răzvrătirea lui și să se pocăiască.

Dumnezeu, Stăpânul „viei”, este dragoste de aceea a trimis pe Fiul Său ne „altoiască” în El, ca să ne tragem seva de viață din El. De aceea Domnul, Stăpânul are pretenția să găsească rod în „pomul vieții” noastre.

Ce a venit Isus să caute?

Căuta să scoată: credință, dragoste de frați și de oameni, sfințenie, neprihănire ca rod din pământul frământat și modelat de mâinile Sale creatoare.

Ce a găsit și ce putea să culeagă în schimb?

Ce a găsit la mine și la tine?

Ce a găsit în inima multor oameni care se numesc „credincioși?”

A găsit nedreptate, răutate, mândrie, stăpânire… nimic din ceea ce Și-ar fi dorit Mântuitorul.

Ar fi dorit să-Și găsească plăcerea în viața noastră și să „guste” laudele, închinarea din cămăruță, dar și în slujbele din Biserici. În schimb a găsit „programe”, unde „firea” este la loc de cinste.

Prin urmare, ce rod ar putea culege Isus?

Nu poate culege nimic, dar îți mai acordă o șansă, într-un nou an de îndurare!

Poate având rădăcinile adânc sădite în Cuvânt și udat de ploaia Duhului Sfânt, vei începe să rodești, pentru ca Stăpânul să-Și găsească plăcerea în faptele tale, în vorbele tale, în umblarea ta.

El te-a sădit în Via Sa (în Biserică), nu ca să faci umbră și să ocupi un loc, ci să-I aduci laude din toată inima, să te închini înaintea Lui cu inimă bună și să-I dai slava care I se cuvine.

„Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină.

Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”

Domnul Dumnezeu să ne dea înțelepciune în umblarea pe calea credinței, ca să aducem roade de care Isus, Mântuitorul să se bucure!