Importanța trăirii în lumina veșniciei

„Doar ce lui Isus ai făcut va sta!”

Timpul este viața noastră și este important să îl folosim pentru înaintarea Evangheliei. Exemplul de trăire pentru veșnicie este Domnul nostru Isus Hristos.

1. Domnul Isus a avut timp pentru oameni

Domnul Isus S-a oprit la fântână și a stat de vorbă cu femeia din Samaria, a răspuns orbului care cerșea, a vindecat muți oameni etc. Să urmăm exemplul Lui ca să trăim în perspectiva veșniciei, în supunere și ascultare de Dumnezeu. Afirmații de felul: „Vremea Mea n-a sosit încă” (Ioan 7:6) și: „A sosit ceasul” (Ioan 12:23) arată cât este de important să trăim, să ne folosim timpul având o legătură reală și continuă cu Dumnezeu. În Ioan 5:24-25, după ce l-a vindecat pe ologul de 38 de ani, Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia.” Tot Domnul Isus a spus că El nu face nimic de la Sine, ci numai în ascultare de Tatăl.
Venirea Domnului Isus în lume a însemnat sosirea ceasului când cei morți în păcate aud glasul Lui și cei ce Îl ascultă învie la o viață nouă. Domnul Isus lucrează în prezent având în vedere perspectiva veșniciei; El a spus în continuare: „vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5:28-29).

Trăind în ascultare de Dumnezeu, este important să înțelegem că acum este ceasul vestirii Evangheliei. Viața noastră este în mâinile Lui și nimic nu ni se poate întâmpla fără voia Lui sau dacă nu a sosit timpul hotărât de El. Iudeii căutau să Îl prindă, dar „nimeni nu a pus mîna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul” (Ioan 7:30). Ce încurajare de a birui frica de oameni avem în aceste cuvinte! Trebuie doar să înțelegem că timpul nostru, zilele noastre, sunt în mâna Domnului! Când a fost amenințat de un ofițer militar dintr-o țară musulmană: „Pot să-ți iau viața!”, Alexei a răspuns: „Viața mea este în mâna lui Dumnezeu și tu nu poți să-mi faci nimic fără permisiunea Lui.” Ofițerul s-a înfuriat, dar a plecat fără să-i facă nimic! Cuvintele acestea izvorâte din credință au avut putere! Dumnezeu ne încurajează să ne supunem Lui, să ascultăm de El și să vestim fără frică Evanghelia în ceasul Lui.

2. Isus Și-a folosit timpul împlinind voia lui Dumnezeu

După ce Maria, sora lui Lazăr, a uns cu mir de nard curat picioarele Domnului Isus (Ioan 12) și o mare mulțime a aflat despre învierea lui Lazăr, preoții au hotărât să-L omoare pe Lazăr, căci mulți plecau de la ei și-L urmau pe Isus. A doua zi, o mare mulțime a luat ramuri de finic și I-au ieșit în întâmpinare: „Osana, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului” (v. 12-13). Ucenicii nu au înțeles că acesta era timpul lui Dumnezeu! Abia după ce a înviat Isus, au înțeles ei că atunci s-au împlinit lucrurile scrise despre El și că le împliniseră cu privire la El.
„Toți care au fost cu Isus când chemase pe Lazăr din mormânt mărturiseau despre El” (v. 17). Apoi niște greci i-au spus lui Filip: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. Când au spus acest lucru lui Isus, El le-a răspuns: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului” (Ioan 12:23). Iată principiul pe care Domnul Isus îl descoperă în acest moment ucenicilor: „Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti” (v. 25-26).

În timpul slujirii Sale, Domnul Isus S-a identificat cu planul lui Dumnezeu, împlinind scopul pentru care a venit în lumea noastră, și anume, să aducă răscumpărarea sufletelor noastre. Deși a recunoscut că sufletul Îi era tulburat, El a fost hotărât să nu ceară Tatălui să-L izbăvească din ceasul acela deoarece: „tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!” (v. 27) După ce Isus a spus aceste cuvinte, din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”. După moarte avea să urmeze învierea și înălțarea Domnului Isus. De aceea, Isus Se roagă să împlinească în acest ceas tot ce a pregătit Dumnezeu.

3. Isus a slujit în dragoste, tot timpul, având în vedere veșnicia

„Isus știa că a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, și, fiindcă iubea pe ai Săi, i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1). Ce a făcut Isus în ultimul Său ceas în lume? „Mai sunt puțin cu voi. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. Așa să vă iubiți și voi, unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei dacă aveți dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:34-35).
Când petrecem timp în Cuvântul lui Dumnezeu cu dorința de-a asculta de El, înțelegem că avem responsabilitatea de-a ne iubi unii pe alții. Această dragoste trebuie să înceapă în casele noastre, prin cuvinte de apreciere, printr-o slujire jertfitoare, căutând foloasele celorlalți. Practica dragostei în familie trebuie să se extindă la relațiile cu frații, apoi la cele cu vecinii, colaboratorii etc. Astfel ajungem să fim o mărturie și lumea va cunoaște că suntem ucenicii lui Isus Hristos și că trăim pentru El. Ce a vrut Domnul Isus când mulțimea Îl urma? Să creadă în El, Mântuitorul trimis de Tatăl. Ce vrut El pentru ucenici, Maria, Marta, Lazăr? A vrut ca ei să creadă în El și, la rândul lor, ei să să-și folosească timpul – viața – iubind oamenii, slujind și făcând ucenici, care să-L proslăvească pe Dumnezeu.

Cum i-a încurajat Domnul Isus pe ucenici înainte de ceasul în care avea să fie proslăvit? „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Pentru că El locuiește în noi, putem avea pace chiar și în necazuri și putem să îndrăznim, căci prin El putem fi biruitori!

Să ne cercetăm inima, să ne pocăim, să trăim având înaintea ochilor perspectiva veșniciei. Să urmărim exemplul Domnului Isus, care a înțeles valoarea ceasului și a timpului și a trăit ca atare, în supunere și ascultare de Dumnezeu. Pentru că El trăiește în noi și noi putem trăi ca El, în vederea veșniciei.