Împlinește-ți bine slujba!

Împlinește-ți bine slujba!

2 Timotei 4:1-5

„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Cristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa:

propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor.

Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist, și împlinește-ți bine slujba.”

Într-o lume coruptă și apostată, este foarte greu să rămâi statornic pe cale și foarte greu să slujești conform darului și ungerii pe care le-ai primit de la Duhul Sfânt, când sunt și multe „îngrădiri” din partea liderilor religioși.

„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor.

Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”

Acesta este lucrul pe care apostolul îl prevestea pentru vremea aceasta din urmă pe care noi o trăim pe viu. Adică, a sosit vremea în care se propovăduiește o Evanghelie fără Cruce. Se fac „programe” pentru „stârnirea” firii, a cărnii, și nu pentru smerirea sufletului înaintea lui Dumnezeu.

Astăzi nu mai ai voie să predici despre păcat, despre pocăință, sau sfințenie, ci mai degrabă să spui că Domnul este bun și coboară oricum în mijlocul celor din adunare, că te iartă oricum și poți să-ți trăiești viața cum dorești, pentru că El îți înțelege slăbiciunile.

Dacă îndrăznești să chemi poporul la rugăciune de pocăință, ești batjocorit în public și ți se reproșează că nu cunoști Biblia, pentru că de fapt păcatele noastre au fost șterse acum două mii de ani la Cruce, iar acum nu mai avem nevoie să ne cerem iertare pentru păcate și fărădelegi.

Apostolul Ioan spune foarte clar în prima sa Epistolă 1:9-10: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. Iar dacă zicem că nu am păcătuit, Îl facem mincinos și Cuvântul Lui nu este în noi.”

Tocmai de aceea este foarte importantă și pentru noi lecția pe care apostolul Pavel i-o transmite „ucenicului” său Timotei, încurajându-l să rămână în învățăturile Scripturii și să nu se lase amăgit, sau descurajat de vorbele și de criticile celorlalți, ci să rămână un exemplu de statornicie în credință.

Timotei trebuia să facă față atacurilor celor din Efes, cetate idolatră, care trăiau în imoralitate. Pe lângă toate acestea, trebuia să rămână ferm în învățătura apostolului și să facă față învățăturilor unora dinăuntru Bisericii.

1 Timotei 1:3-4: „După cum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes ca să poruncești unora să nu învețe pe alții altă învățătură și să nu se țină de basme și de înșirări de neamuri fără sfârșit, cari dau naștere mai mult la certuri de vorbe, decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credință, așa fac și acum.”

Astfel, tânărul Timotei trebuia să vegheze și să păzească „turma” Domnului de „lupii” răpitori care se infiltraseră cu învățături nebiblice.

Duhul sfânt, Autorul Scripturilor, ne îndeamnă să îndurăm greutățile, să le facem față încrezându-ne din toată inima în făgăduințele lui Dumnezeu: 2 Timotei 2:3-4: „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Cristos. Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste”

Oricare lucrător într-o Biserică trebuie să slujească mai întâi înaintea Domnului, după învățăturile Lui, chiar dacă pe unii îi deranjează lucrul acesta, pentru că Biserica nu este un loc unde să te simți „bine”, sau „confortabil”, ci este locul, „atelierul” în care Duhul Sfânt cioplește, cizelează, formează „pietrele” vii care trebuie să se potrivească în Zidirea lui Cristos.

De asemenea, Duhul Domnului ne încurajează să fim atenți la toate lucrurile din jurul nostru, ca să nu cădem într-o moliciune spirituală căutând să mergem pe calea cea mai ușoară. Domnul Dumnezeu ne ajută să îndurăm greutățile vieții cu care ne confruntăm, perseverând în învățătura Scripturii și ne îndeamnă să avem ochii ațintiți spre Cristos Domnul, care este adăpostul și sprijinul nostru.

Autocompătimirea deschide o portiță către cel rău, care dorește să ne slăbească credința în Isus.

Prin urmare să fim foarte atenți, să nu ne plângem de milă, pentru că lucrul acesta slăbește mult puterea noastră de slujire, să nu ne plângem că nu suntem apreciați de alții, ci dimpotrivă, să ne amintim de iubirea nesfârșită a Tatălui ceresc și să rămânem în dragostea Sa.

În predica Sa de pe munte, Domnul Isus spunea cuvintele acestea în Matei 5:10-11: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!

Ferice va fi de voi, când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!”

Grijile, îngrijorările, atacurile celui rău, deznădejdile…, toate acestea și altele ca ele, te fac să dai înapoi. Dar dacă vom rămâne în voia lui Dumnezeu, vom învinge descurajarea, tristețea și orice atac din partea celui rău, prin puterea Duhului Sfânt.

Domnul nu ne lasă niciodată la greu; El este ajutorul și călăuza care ne scoate din întuneric la lumină. 1 Petru 5:7: „Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.”

Altfel cum oare, vei putea să-ți împlinești bine slujba înaintea Domnului și înaintea poporului Său, dacă nu rămâi în învățătura dată odată pentru totdeauna sfinților?

Prin urmare, prieten slujitor, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu călăuzire la fiecare pas, să facem „echipă” împreună cu El și să ne bazăm, în tot ce facem, pe călăuzirea Lui.

Așa cum apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei, în prima Epistolă capitolul 4:12, să fie un model pentru credincioși, nu prin autoritate, ci prin cuvinte curate, o purtare evlavioasă, dragoste de frați, credință și curățenie, tot la fel trebuie să fie și un slujitor al Domnului în zilele noastre.

„Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.”

Slujirea înaintea lui Dumnezeu nu este doar frumoasă, ci este și urmată de binecuvântări pentru sufletul nostru. Așadar, ridică mâinile spre cer, îndreaptă-ți ochii spre Dumnezeu, pentru că El face lucrări deosebite și minuni prin cei care Îi slujesc cu credincioșie.