Iertat și eliberat!

Iertat și eliberat!

Ioan 15:12-17

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.

Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.

Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.

Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

Nu voi M-ați ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții.”

În vremea noastră „întunecată”, când umblam fără Cristos prin lume și aduceam „roade” de care acum ne rușinăm, Dumnezeu Tatăl ni L-a dat pe Fiul Său, pe Isus ca să ne lumineze mintea și calea către cer și este ferice de toți cei ce L-au primit în viața lor ca Domn și Mântuitor.

El este Salvatorul și Eliberatorul pe care Dumnezeu din cer, L-a dat lumii întregi și oricine crede în El nu piere, ci are viața veșnică, după cuvântul din Ioan 3:16.

Domnul Isus folosește în textul din Ioan 15, metafora viei pentru a ilustra relația, sau legătura de intimitate a credinciosului cu Dumnezeu și întărește importanța de a rămâne în El pentru ca cineva să dea roade duhovnicești.

Este foarte clară această ilustrație în care Domnul Isus este Vița, iar credincioșii sunt mlădițele, uniți în dragostea Sa.

Dacă cineva nu rămâne în El, luând lucrurile din proprie inițiativă, nu poate să aducă roadă pentru Împărăție și Domnul Isus se dezice de el.

Ioan 15:6: „Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard.”

Domnul Isus Cristos, Fiul este Cuvântul revelat al lui Dumnezeu pentru noi. Nu mai este altul ca El și cine vorbește, trebuie să vorbească cuvintele Sale.

Nu este lucru bun și nu este îndeajuns ca cineva să ia cuvinte din „vocabularul” cerului, să formeze cu ele propoziții și apoi să vorbească în fața poporului un ceas.

Dacă acele cuvinte nu sunt puse de Însuși Duhul lui Dumnezeu în gura predicatorului, ele nu ating ținta (inimile), ca să schimbe vieți; atunci totul este un spectacol ieftin, fără nici o valoare spirituală și Cristos Domnul, nu Își găsește plăcerea în lucrare.

Domnul Dumnezeu a însumat tot ajutorul nostru, toată iertarea și binecuvântarea noastră în persoana Domnului Isus Cristos și trebuie să rămânem în El ca să beneficiem de harul arătat.

În Isus Cristos avem, prin credință, slobozenia și apropierea de Dumnezeu... „Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, si-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui în omul dinlăuntru, așa încât Cristos să locuiască în inimile voastre... și să cunoașteți dragostea lui Cristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” Evrei 3:12,14-20.

Puterea lui Dumnezeu este nelimitată. Poți să ai credința că El lucrează pentru tine și că în tot ce face este desăvârșire.

În mijlocul durerii tale, prieten drag, ia-ți timp să te gândești, să studiezi caracterul lui Dumnezeu, să-ți pleci genunchii înaintea sfințeniei Lui.

El nu poate păcătui. A venit să ne mântuiască de răul din lumea aceasta. „Domnul este drept în toate căile Lui, și milostiv în toate faptele Lui”, după cum este scris în Psalmul 145:17.

Dumnezeu își folosește resursele Sale nelimitate, le pune la dispoziția noastră și lucrează pentru noi spre desăvârșire, cu un scop bine determinat, anume să ne pregătească să petrecem veșnicia lână El, în cer.

Prieten drag, liniștește-ți sufletul oricât de mari vor fi tulburările din jurul tău; lucrul acesta trebuie să-l facem fiecare dintre noi și să ne relaxam în brațele Domnului prin credință, unde este pace și liniște deplină.

Dar fără credință este cu neputință să ne apropiem de El. Evrei 11:6: „Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce-L caută.”

Acum nu înțelegem toate lucrurile, dar într-o zi vom înțelege că Mântuitorul, a mijlocit pentru noi și în cele mai grele momente ne-a ținut de mână, ca pe Asaf, (Psalmul 73), ne-a întărit genunchii slăbănogiți și ne-a pus piciorul pe stâncă.

De aceea, noi nu cădem de oboseală și mergem din putere în putere spre ținta finală, prin tăria sau seva de viață, pe care ne-o dă Domnul, stând lipiți de El.

Este atât de liniștitor pentru sufletul nostru, să ne întoarcem dinspre limitele noastre, spre Dumnezeu care care poate totul în toți și este nelimitat în timp și spațiu. El nu are termene în răspunsurile pe care le pregătește pentru credincioși, nu întârzie niciodată cu răspunsul și face toate lucrurile după înțelepciunea Lui, la vremea potrivită.

De aceea, spune-i sufletului tău: mă încred în Domnul, pentru că El mă ajută în toate zilele vieții mele și nu mă lasă niciodată la greu. În bunătatea Lui, El împarte cu mine din ceea ce este a Lui: dragoste, bucurie, pace…

În toate luptele mele, Domnul îmi dă putere ca să înving, iar acolo unde nu mai pot eu, îmi spune: Lasă-Mă pe Mine, pentru că Eu pot totul în toți.

Mai mult de atât, ca să pot iubi chiar și pe cei ce mă urăsc, sau mă marginalizează, Domnul îmi dă iubire din iubirea Sa.

Pentru ca să pot ierta, El îmi dă din iertarea Sa și ca să pot răbda în încercări, Domnul îmi dă răbdare din răbdarea Sa.

În concluzie: dacă, doar câteva „picături” de dragoste, iertare, mângâiere putem să oferim aproapelui nostru, din „oceanul” pe care îl primim zilnic de la Dumnezeu, atunci ne facem cu adevărat, plăcuți inimii Sale și El ne „curăță” ca pe niște mlădițe, să aducem și mai multă roadă.