GHETSIMANI: voia Tatălui în rugăciune

„... Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” (Matei 26:39)

S-a spus de multe ori în timp: Marile caractere ies în evidență în momentele critice, și tot în astfel de momente se vădește micimea unui om. Despre Ghetsimani W. MacDonald spunea: „Nimeni nu se poate apropia de relatarea evenimentelor sacre din Grădina Ghetsimani fără să-și dea seama că se află pe teren sfânt. Oricine dorește să comenteze asupra pasajului încearcă un sentiment extraordinar de uimire, de sfială, de reținere” Cu adevărat, fiecare detaliu din grădina de măslini cu teasc este special. Doresc acum să ne focalizăm pe atitudinea lui Isus vizavi de voia Tatălui. Mi se pare că, mai ales aici, avem în Domnul un exemplu magnific.

După Cină, Domnul Isus a venit cu ucenicii în această grădină liniștită unde mai fuseseră și înainte. „Ședeți aici până Mă voi duce colo să Mă rog”, le-a spus Isus. A luat pe Petru și pe fii lui Zebedei deoparte, și, spune Scriptura, „a început să Se întristeze și să se mâhnească foarte tare”. Domnul excală: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; ... ” Ce să fie această întristare? Neîndoielnic, întristarea era dată de perspectiva de a lua, El care este cu totul sfânt, păcatele lumii asupra Sa. Și deasemeni, perspectiva despărțirii de Tatăl, de care a fost unit mereu din veșnicie. Fiul se roagă spunând: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de Mine paharul acesta!” La prima vedere, în aceste momente de maximă tensiune pare că Isus ezită, dar rugăciunea nu se termină aici, El continuă: „Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”. Cu alte cuvinte: „încercarea este teribilă, păcatul este îngrozitor, despărțirea de Tine mă tulbură, dar dacă nu există un alt mod de a salva oamenii, facă-se voia Ta, Tată”. Pentru prima și ultima dată, cât ține veșnicia, vreme de câteva momente, voia Fiului intră în conflict cu voia Tatălui. Probabil că da, noi cei păcătoși nu înțelegem ce a însemnat pentru cel fără de păcat, Cel în care Satan și moartea nu au nimic, să fie făcut păcat și zdrobit. Dar El, cum a spus-o din timp, tocmai pentru ceasul acesta a venit. Prin urmare: „facă-se voia ta Tată”.

Cum spuneam, aș dori să ne focalizăm pe aspectul acesta; acceptarea voii lui Dumnezeu, căci și aici Domnul Isus ne oferă o pildă de urmat. Fiecare din noi avem Ghetsimaniul nostru... Ce faci când ajungi în teasc? ...

De la Hristos învățăm:

1) Roagă-te lui Dumnezeu. Mulți, atunci când au probleme aleargă în stânga și în dreapta, numai la Dumnezeu nu. Domnul Isus în viața umană a venit cu bucuriile și frământările Sale la Dumnezeu Tatăl. Găsesc că este normal: unde aleargă un copil când are probleme, dacă nu la părinți? Psalmistul spune: „În ziua necazului meu, caut pe Domnul”. (Ps. 77:2)

2) În rugăciunea ta spuneți tot oful, chiar și faptul că, poate nu ești de acord cu voia lui Dumnezeu pentru tine. Pentru că am pomenit de psalmist, în psalmi îi întâlnim uneori pe autorii acestora în dezacord cu Dumnezeu, dar, întotdeauna politicoși în exprimare față de Cel Prea Înalt.

3) Acceptă voia lui Dumnezeu în finalul rugăciunii tale. Acest; „totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”, are o valabilitate universală. De altfel, Domnul Isus atunci când ne-a predat lecția despre rugăciune, ne-a sugerat să spunem printre altele: „Tatăl nostru care ești în ceruri... facă-se voia Ta”. De ce voia lui Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt în rugăciunile și viețile noastre? Pentru că voia lui Dumnezeu este bună, plăcută și desăvârșită. (Romani 12:2)

Sigur, voia lui Dumnezeu în viețile noastre este un subiect bogat, aici vorbim însă mai cu seamă de situații limită. Astfel, trebuie admis că Atotputernicul este mai înțelept și mai bun decât noi, și n-a greșit cu nimeni. El este în stare să transforme lucrurile cele mai rele în cauzele cele mai bune. Bunăoară, asocierea Celui sfânt cu păcatele tuturor oamenilor, Crucea care aducea cea mai oribilă moarte, au produs iertare și viață într-un fel la care nu te puteai gândi.

Încrederea deplină în Tatăl aduce forță spirituală, confort intelectual și emoțional. Deaceea să spunem cu toții: „Tată, facă-se voia Ta în viața mea, oricare ar fi această voie!”