Gândul lui Cristos în noi!

Gândul lui Cristos în noi!

1 Corinteni 2:12-16

„Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.

Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni.

Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură? “ Noi însă avem gândul lui Hristos.”

Domnul Isus Cristos nu a venit pe pământ ca să judece lumea, ci a venit ca să o mântuiască. Ioan 3:17: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Acesta era gândul lui Cristos venind în lume: să ne elibereze din robia păcatului și să ne mântuiască (să ne scape) de sub puterea celui rău, prin credință. Marcu 16:16: „Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.”

Domnul ne cere și nouă să fim în același gând cu al Său, împăciuitori, iubitori de oameni, să căutăm pacea și chiar să alergăm după ea. Nu întâmplător ne spune în Evanghelia după Luca 6:37-38: „Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta. Dați și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.

Cu ce măsură veți măsura cu aceea vi se va măsura.”

Când ne vom strădui să facem lucrarea Domnului în lumea aceasta după standardele Sale, atunci Domnul se va ocupa El Însuși de toate nevoile noastre.

Așadar să nu judecam, să nu osândim, dimpotrivă, să iertăm și să facem binele, căci tot ce facem bine sau rău, se întoarce la noi cu o măsură îndesată, ba chiar clătinată.

Secretul pentru a putea face așa cum ne cere Dumnezeu și pentru a experimenta generozitatea lui Dumnezeu este următorul: „Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi. Căci, după cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.” zice Domnul în Ioan 15:4.

Cu cât stăm mai aproape de Domnul cu atât avem mai multă putere și înțelepciune în rezolvarea problemelor de zi cu zi. Iar când greșim si ne mărturisim înaintea Lui, trebuie să știm că Domnul are o milă infinită, iar dragostea Lui pentru noi este mare, de aceea ne dă biruință în toate luptele.

El va fi cu noi clipă de clipă, cum a promis, dacă și noi rămânem cu El, căci despărțiți de El nu putem face nimic, după cum Domnul ne spune în Ioan 15:5. Să credem și să facem tot ce Domnul ne spune, ca să avem zile foarte bune, să avem pace și bucurie în suflete, pentru că toate acestea aduc sănătate trupurilor noastre.

Nouă ne-a fost dată, prin Duhul Sfânt, gândirea lui Cristos; aceasta era o promisiune pe care Domnul Dumnezeu a împlinit-o față de toți cei ce Îl primesc pe Fiul ca Domn al inimii lor.

Reînnoirea minții, sau formarea gândirii ca a lui Cristos, se produce treptat, așa că nu te descuraja, prieten drag, dacă procesul acesta ți se pare prea lent. Ia o hotărâre în inima ta și spune: „Nu mă voi da bătut niciodată! Dumnezeu este de partea mea. El mă iubește și mă ajută!”

Pentru a înțelege ce înseamnă acest lucru, trebuie să ne uităm la viața, la umblarea și la modul de vorbire al Domnului Isus, pe când era întrupat pe pământ.

El nu S-a lăsat descurajat de uneltirile celor rău voitori, nici nu S-a luat la „trântă” cu cei răi. Nu S-a certat cu Fariseii și Cărturarii, nu S-a certat nici cu Pilat când L-a judecat pe nedrept, nu S-a răstit și nu a țipat la vreunul din ei. Le-a vorbit cu blândețe chiar și „călăilor”, care L-au chinuit până la moarte.

Matei 12:18-20: „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, și va vesti Neamurilor judecata.

El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe.

Nu va frânge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.”

Când L-au scos afară din Sinagogă, L-au dus pe sprânceana muntelui ca să-L arunce de pe stâncă, Mântuitorul, cu mult calm a trecut prin mijlocul lor și S-a îndepărtat de răii aceia, fără să se lupte cu ei.

Luca 4:29 „Și s-au sculat, L-au scos din cetate și L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie.

Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat de acolo.”

Domnul Isus era conștient pe deplin de faptul că era iubit de către Dumnezeu Tatăl și de faptul că este însoțit de puterea Duhului Sfânt. În plus, El S-a concentrat asupra împlinirii planului pentru care Dumnezeu Tatăl Îl trimisese pe pământ, anume pe lucrarea de mântuire a oamenilor și „smulgerea” lor din „lanțurile” păcatului.

A avea gândul lui Cristos, înseamnă să fii un om duhovnicesc, eliberat de răutate, de frică, de egoism, de iubirea de sine, de invidie, de mândrie, știind că toate aceste lucruri sunt generate de gândul lumii, opus gândului lui Cristos. Doar atunci când te-ai debarasat de pornirile firii, poți cu adevărat să gândești așa cum a gândit Isus.

Să ai gândul lui Cristos, înseamnă să ai caracterul Lui, să ai puterea Lui de stăpânire peste pornirile tale, firești, păcătoase.

Omul firesc este influențat de pasiuni, dorințe, pofte și este mânat de simțurile carnale mai mult decât de îndemnurile Duhului Sfânt. Și lucrurile lumii, ideile lumești, gândurile lumii provoacă confuzie în înțelegerea lucrurilor duhovnicești. De aceea zice Pavel în ultima parte a versetului 16: „Noi însă avem gândul lui Hristos.” Gândind ca Mântuitorul putem învinge firea omenească.

Dacă ești preocupat de părerile celorlalți oameni, dacă te superi ușor, dacă mintea îți este plină de îndoială și de necredință, să știi prieten drag, că încă nu ai lăsat în totalitate controlul lui Cristos asupra minții tale.

Aceasta este de fapt chemarea noastră: la pocăință adevărată care înseamnă (metanoia), schimbarea minții, de la o gândire lumească, la o gândire duhovnicească.

Este foarte adevărat că reînnoirea minții este un proces de durată împotriva căruia vrășmașul se luptă din toate puterile; dar Dumnezeu din cer veghează și te apără de toate săgețile lui arzătoare și te ajută să biruiești.

Rămâi lângă Isus Domnul și vei fi un biruitor!