text Predici scrise

Facerea binelui (Iacov 4:13-17)

Categorie: studii biblice, predici scrise

Introducere

Contextul acestei lecții ne vorbește despre lupte dintre credincioși bazate pe mândrie, trăire lumească, păcat, vorbire de rău etc, în acest context cuvântul ne spune că: ”cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat”, așa că vom privi împreună la lecția de astăzi și vom învăța câteva aspecte legate de facerea binelui descoperită în textul de astăzi.

Prezentarea lecției

1. Facerea de bine este roada Duhului Sfânt și cu cât ne lăsăm mai mult umpluți și transformați de Duhul, cu atât o să fie mai proeminentă în viața noastră

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, (Gal.5:22)

2. Facerea de bine are ca dușman egoismul, egocentrismul, firea pământească, păcatul sau o țintă greșită

Iacov 4: 13. Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”, 14. şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.
Iacov 4:1. De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? 2. Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. 3. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților! Cine vorbește de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Și, dacă judeci Legea, nu ești împlinitor al Legii, ci judecător. (Iac.4:11)

Biblia ne învață că trebuie să facem bine chiar și dușmanilor noștri, chiar celor care ne urăsc, asta înseamnă să renunț la egoism, la fire, totul de dragul Domnului și să fac bine chiar dușmanilor.
Dar Eu vă spun: iubiți pe vrajmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, (Mat.5:44)

3. Facerea de bine are ca Țintă pe Dumnezeu și binele aproapelui și nu lauda de sine

Iacov 4:16. Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.
Matei 22:37. Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” 38. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 40. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Chiar celor care ne greșesc sau cad în păcat, Ținta trebuie să fie facerea de bine, ridicarea, facerea de bine, nicidecum răul sau nimicirea celuilalt.
Galateni 6:1. Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. 2. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos. 3. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur. 4. Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; 5. căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.

4. Facerea de bine merge mână-n mână cu pacea și este o ușă deschisă pentru Împărăția lui Dumnezeu

Departează-te de rău și fă binele; caută pacea și aleargă după ea! (Ps.34:14)
Încrede-te în Domnul și fă binele; locuiește în țară și umblă în credincioșie. (Ps.37:3)
Învățați-vă să faceți binele, cautați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, aparați pe vaduvă! – (Isa.1:17)

Fiecare din noi avem firea pământească care ne atrage spre păcat, deoarece suntem copiii lui Dumnezeu avem voința să facem binele, însă puterea vine doar de la Dumneze, Cel care prin Domnul Isus ne izbăvește și ne ajută să facem binele prin Duhul Sfânt.

Romani 7:18. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. 19. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! 20. Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21. Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. 22. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; 23. dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele. 24. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? 25. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

Aplicarea lecției

Facerea de bine trebuie să facă parte din viața și practica creștinului, ca un factor important de coalizare a bisericii și de unitate, de aplanare a divergențelor și luptelor din biserică, iar rolul important în facerea de bine este prezența, roada Duhului în viața noastră, centrarea noastră în Hristos, dezbrăcarea de faptele firii și urmărirea păcii, astfel încât în ceea ce Dumnezeu ne cheamă să facem bine apropelui nostru, chiar și dușmanilor.

Întrebări:

În ce context este pusă facerea de bine în lecția de astăzi?
Cine are un rol important în viața creștinului pentru a face bine?
Ce rol are facerea de bine cu privire la pacea și viața bisericii?
Cum putem ajunge să creștem privitor la cerința lui Dumnezeu de-a face bine aproapelui nostru?
Ce rol are facerea de bine față de dușmanii noștri?

Simion Ioanăș