Fă-ți relații

Fă-ți relații!

Iov 22:21

„Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire."

Încă de la începutul ei, Biserica este chemată să slujească lui Dumnezeu și nu politicului și nici vreunui interes pentru câștig.

Biserica este zidită pe adevărul că: Domnul Isus Cristos, este Fiul Dumnezeului celui Prea Înalt și adevărul aceste trebuie vestit în case și de pe acoperișuri pentru ca toți oamenii să creadă în El.

În mod special, predicatorul este învestit cu putere de la Duhul Sfânt ca să predice Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia mântuirii și nu știri de la televizor, și nu lucrurile pe care le spun oamenii zilelor noastre, ci ceea ce spune Dumnezeu.

Aceasta trebuie să fie îndeletnicirea lucrătorului în via Domnului, pentru că ceea ce spune Dumnezeu este infailibil și Da, Amin.

Oare cum va crește credința în noi și cum vom face față provocărilor, dacă nu știm ce ne spune Dumnezeu despre vremuri și soroace?

Noi, copii ai lui Dumnezeu, trebuie să ne formăm caracterul, sau chipul, după modelul Tatălui nostru care este în cer și nu după chipul lumii, prin exemplele ei și nici chiar după chipul oamenilor religioși.

Omul are astăzi un chip și spune ceva bun, iar mâine va lua o altă înfățișare și va spune cu totul altceva pentru că omul este schimbător.

Unul singur este neschimbat din veșnicii: Isus Cristos, Domnul, Dumnezeul cerului și al pământului. În El nici umbră de schimbare nu este.

Dacă vrei să-ți faci relații pe pământ, caută-L pe El, pe Isus care nu te va dezamăgi niciodată. El te va însoți în toate zilele și oriunde vei merge, va fi cu tine, ca să-ți deschidă ușile și să-ți dea trecere înaintea oamenilor.

Relațiile cu oameni se țin cu cheltuială, pe când relația cu Isus, Domnul se ține prin credință.

Așa ne spune Domnul Isus în Evanghelia după Ioan 14:1 „Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine…”

În „Evanghelia” Vechiului Testament, în Cartea profetului Isaia 30:15 Cuvântul sfânt, glăsuiește astfel:

„Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră."

Într-o relație strânsă, prin credință cu Mântuitorul, nu ai de ce să te temi nici de veștile rele, nici de valuri, sau furtuni care bat în „barca” vieții tale. Pentru că la cârmă este și rămâne, până la sfârșit: Isus, Biruitorul.

La început de călătorie pe calea credinței, Domnul Dumnezeu a lăsat scris pentru oricine pășește pe ea, un plan de călătorie; și anume: „în pace”, pentru că înainte merge Domnul păcii; când vei fi trudit și împovărat, greul îți va gârbovi spatele, vei întâlni pe Domnul care zice: „Veniți la Mine cei trudiți, și cei împovărați și Eu vă voi da odihnă". Calea pe care suntem chemați să mergem prin credință, este luminată de Însuși Isus, Lumina lumii, de aceea nu ai cum să te rătăcești.

Calea credinței are un țel și are o destinație glorioasă în cerul lui Dumnezeu.

Credința noastră nu se bazează și nu este clădită pe un dumnezeu închipuit, sau creat după chipul nostru, ci este construită pe temelia care ni s-a descoperit prin Isus Cristos la Golgota.

Și Dumnezeul în care trebuie să ne încredem, nu este un dumnezeu pe care putem să-l conducem, ci trebuie să Îl lăsăm pe El să ne conducă în tot adevărul.

Cu El trebuie să avem o relație, clară, frumoasă de prietenie intimă.

În Psalmul 73:23-24, Asaf, trezindu-se din „amorțeala” spirituală, spune:

„Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Pe cine am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea decât în Tine."

Asaf era pe Cale, dar în loc să privească la Cel ce mergea înaintea sa, se uita în stânga și-n dreapta și era să i se îndoaie genunchii credinței...

El avea o relație cu Dumnezeu, dar voia să aibă și cu oamenii, care foarte curând l-au dezamăgit și l-au adus într-o stare de cădere…

Dar cazul acesta nu este unic în istorie. Mulți credincioși s-au poticnit și au dat înapoi de pe calea credinței din pricina „ispitei", de a privi la alții.

Ce face altul, cum îi merge de bine celui din lume, cum se distrează alții; și eu de ce sufăr, de ce am lipsuri, de sunt „lovit” de soartă și parcă toate lucrurile îmi merg pe dos…

Uităm de multe ori că de fapt suntem cei mai bogați, pentru că suntem născuți în cea mai frumoasă familie; familia Domnului Isus.

Am putea să spunem fără să greșim că: „suntem printre oameni, oameni binecuvântați”.

Din experiența lui Asaf am învățat că, în mijlocul unor oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu și cărora totuși le merge bine, eu să mă bucur că am cea mai frumoasă si prețioasă companie: „Însă eu totdeauna sunt cu Tine, Doamne... "

Eu am o relație apropiată, sfântă cu Regele regilor, Domn al domnilor.

Ca și Enoh în vechime, eu umblu cu Dumnezeu în fiecare zi; până când, împreună, vom ajunge la poarta „Casei” lui Dumnezeu.

Cred că acolo Prietenul meu, Isus cu care am încheiat o relație strânsă prin credință, îmi va face și mie invitația, și-mi va spune: „Intră în bucuria Tatălui”.

De aceea, aș vrea să-I spunem fiecare dintre noi: Da, Doamne, pe pământ Tu ești toată plăcerea mea și în curând mă vei primi în salvă.

Umblând cu Domnul, nu mă clatin și nu mi se îndoaie genunchii credinței, nici când sunt bolnav, nici atunci când nu am bani, nici când prietenii mă părăsesc... pentru că eu sunt totdeauna cu Tine Doamne.

Gândul că voi fi cu Tine, Tată în slava cerului îmi dă putere să rămân liniștit și în pace, în orice stare voi fi.

Suflete drag, fă-ți o relație strânsă cu Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și nu vei fi dat de rușine niciodată.

Psalmistul David spunea în Psalmul 16:3: „Sfinții care sunt în țară, oamenii evlavioși sunt toată plăcerea mea!”

Când ai o relație intimă cu Domnul, găsești întotdeauna plăcere în frații tăi, răscumpărați prin jertfa de la calvar.

Domnul să te binecuvânteze!