Eu n-am să te las ca să pieri

Eu n-am să te las ca să pieri

Matei 6:25

„De aceea vă spun: „Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?”

În pornirile noastre, de cele mai multe ori suntem tentați să alergăm la oameni după ajutor.

Nu spun că este greșit lucrul acesta; însă este posibil să ne confruntăm cu neputințe omenești, cu neștiința omului, sau cu ignoranța acestuia; pentru că sunt oameni la care apelăm și care deși ar putea să ne ajute, nu știu cum să o facă.

Alții știu dar nu pot, iar alții nici nu pot nici nu știu ce să facă. De aceea este bine să alergăm mai întâi la Cel ce poate și știe cum să ne ajute.

Să alergăm la Domnul Isus!

Și dacă avem nevoie de oameni în ajutorul nostru, El, Domnul știe la cine să ne trimită și știe pe cine să pună în mișcare pentru noi.

Nu găsim scris în Scripturi, faptul că Domnul Dumnezeu ne va scuti de probleme, de boli, de lipsuri, de necazuri dacă vom trăi după standardele Lui.

Și nu ne spune Domnul că, trăind o viață de sfințenie, o credință curată, sau dacă vom rămâne în voia Lui, nu vom mai avea de suferit nici un necaz.

Nicăieri nu găsim scrise lucrurile acestea.

Dimpotrivă, Domnul Isus ne-a spus că, în lume fiind, vom avea necazuri, lipsuri, nevoi, dureri…

În schimb, ne-a promis că va fi cu noi în toate zilele până la sfârșitul lor, că ne va purta poverile și se va îngriji de fiecare în parte.

Ne-a mai promis, printre altele că, se va îngriji de noi, mai mult decât se îngrijește o mamă de odraslele sale.

„Poate o mamă să uite să-și alăpteze copilul; dar Eu, zice Domnul prin proorocul Isaia, nu te voi uita și te voi avea mereu în vederile Mele.”

Suflete drag, în baza făgăduințelor lui Isus, te încurajez să aduci înaintea lui Dumnezeu nevoile tale, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale, cu credința că Domnul va purta de grijă și nu te va lăsa niciodată să te zbați singur în greul vieții.

Starea ta, greutățile de pe umerii tăi, nu-L vor împovăra şi nici nu-L vor obosi vreodată, de aceea se va grăbi să ți le poarte El Însuși.

Domnul Isus Cristos nu ne-a promis că ne va ajuta astăzi să purtăm poverile zilei de mâine, dar ne-a spus să le lăsăm pe toate în grija Lui.

Așa cum a fost dată mana în pustie, harul lui Dumnezeu ne este oferit în fiecare zi, pentru ca dificultățile și problemele zilei respective să nu ne afecteze credința.

Psalmul 68:19 „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara…”

El, care numără până şi perii capului, nu rămâne indiferent faţă de nevoile copiilor Săi.

Inima Sa iubitoare este mişcată de necazurile noastre şi chiar de strigătul nostru de durere.

Psalmul 22:24 „Căci El, Domnul, nu disprețuiește nici nu urăște necazurile celui nenorocit, și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El.”

Domnul, Însuși ne încurajează să aducem înaintea Lui tot, dar absolut toate lucrurile care ne apasă. Nimic nu este prea greu pentru Domnul, pentru că El este Dumnezeul care ţine toate lucrurile văzute și pe cele nevăzute cu mâna Sa şi guvernează întregul univers. Este Dumnezeu Atotputernic, plin de milă și de îndurare.

Nimic din ceea ce, într-un fel sau altul, are legătură cu pacea, sau cu mântuirea noastră nu este prea neînsemnat pentru El, ca să nu ia seama și să nu ne vină în ajutor, atunci când strigăm către El.

În Evanghelii ne este descrisă activitatea Mântuitorului pe când era În trup omenesc pe pământ, o lucrare deosebit de frumoasă și de bogată în milă și îndurare.

În Evanghelia după Luca 8:40 și mai departe, se spune că Domnul „a fost primit cu bucurie de mulțime, pentru că toți Îl așteptau”.

Când te încrezi în Domnul, El nu întârzie nici odată cu izbăvirea.

Poetul cântării spune adevărul rostit de Însuși Domnul :/„Eu n-am să te las ca să pieri, /Când treci prin necazul cel greu…”/

În textul din Luca 8, ne sunt arătate două situații grele diferite și două abordări diferite.

Unul este cazul lui Iair, care avea acasă o fetiță, unica de altfel; o copilă de doisprezece ani care era bolnavă pe moarte; și al doilea caz, era femeia bolnavă de doisprezece ani care nu mai avea nici o șansă de vindecare la oameni.

Umblase peste tot, la toți medicii vremii, își cheltuise toată averea căutând vindecare, dar oamenii nu au putut să facă nimic pentru ea.

Poate să fie doar o coincidență a faptului că fetița lui Iair și-a trăit copilăria timp de doisprezece ani, iar femeia a suferit de o boală care o marginaliza și o separa de semeni, tot doisprezece ani.

Cert este faptul că, timp de doisprezece ani, copiii lui Israel erau școlarizați, inițiați în Legea lui Dumnezeu și când împlineau această vârstă, erau consacrați în lucrarea lui Dumnezeu.

Și fetița bolnavă, ca și femeia care suferise doisprezece ani, au fost scoase din „moarte” și predate în mâna Tatălui ceresc, ca fiice, după doisprezece ani.

Dar ce frumos sună cuvântul acesta: „Când tu nu mai poți, poate El, Dumnezeu!”

În ținutul gadarenilor, Domnul Isus a vindecat un om care avea o legiune de demoni în el. Acolo Și-a arătat slava demonstrând(dacă mai era nevoie), că El are putere, nu doar asupra lumii materiale, ci și asupra lumii demonice.

El este Stăpânul, El Își impune autoritatea și stăpânirea peste toate lucrurile. Nu există spații sau domenii în care Domnul Isus Cristos să nu fie suveran sau Stăpân. Acest lucru trebuie să ne dea nouă, copiilor Săi, mare încredere și îndrăzneală să venim înaintea Lui și să-I cerem orice lucru cu credință, în baza făgăduințelor Domnului care spune că ne va fi dat, orice vom cere de la Tatăl în Numele Lui.

Pune-te astăzi în locul lui Iair și fiindcă ești în prezența Domnului Isus (acum când citești predica aceasta), gata să te asculte, spune-I ce ai acasă: spune-I că ai un soț, un fiu, o fiică, o mamă, un părinte bolnav trupește, sau spiritual. Invită-L pe Domnul Isus, de urgență în casa ta și roagă-L pe Domnul, să se atingă de cel pentru care suferi și tu.

Uitați-vă în Scriptură și veți vedea că Domnul nu a mai stat nici un minut pe gânduri, nu a zis: mai am o predică, mai am de săturat poporul cu pâine și pește și apoi voi veni.

Nu! A pornit după Iair chiar în clipa aceea!

Doar pentru câteva momente S-a oprit din drum, pentru că se atinsese cu credință mare de El, o femeie.

Era femeia bolnavă, fără șanse de vindecare la oameni, care a zis în inima ei: „Doar de poala mantiei Lui să mă ating și voi fi vindecată”.

Poate că, era ultima șansă a vieții sale și dacă nu ar fi luat hotărârea ca „acum” să se atingă de Isus ar fi rămas mai departe cu suferința ei.

Suflete drag, poate că astăzi, „acum”, când citești rândurile acestea, să fie momentul salvării tale. Nu rata ocazia!

Din experiență te încurajez, strigă către Domnul și vei vedea cu ochii izbăvirea.

Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze.