Este oare o vreme de plâns?

Este oare o vreme de plâns?

Plângerile lui Ieremia 3:15-26

„M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă.

Mi-ai luat pacea, și nu mai cunosc fericirea.

Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață, și nu mai am nici o nădejde în Domnul. “

„Gîndește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă! “

Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

Iată ce mai gândesc în inima mea, și iată ce mă face să mai trag nădejde:

Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!

„Domnul este partea mea de moștenire, “ zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.

Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.”

După cuvântul Său, Dumnezeu, care este plin de milă, Se îndură de noi cum se îndură un tată de copiii lui. Din locașul Lui cel sfânt ne aude glasul, ne ascultă când Îl chemăm și ne răspunde cu multă dragoste.

„Eu mă îndur de cine vreau să Mă îndur și am milă de cine vreau sa am milă!” zice Domnul în Exodul 33:19.

Ce frumos, ce plăcut și ce înălțător este să-ți spună Dumnezeul care a creat cerurile și pământul: „Ia un loc lângă Mine”; câtă dragoste dumnezeiască, câtă iubire părintească arată El omului credincios!

Domnul a zis lui Moise: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.”

Dumnezeu este Același ieri, azi și în veci. În El nu este nici umbră de schimbare; El rămâne din veșnicie Același scump Mântuitor. Lui Îi face plăcere să Se îngrijească de noi și să ne ocrotească!

El ne înconjoară pe dinapoi și pe dinainte și, dacă numai atât nu este îndeajuns, atunci Își pune și mâna peste noi ca să ne protejeze, de orice „săgeată” venită de la răul lumii. Psalmul 139.

Domnul Dumnezeu ne poartă de grijă, ne pune pe stâncă, ne ține tari ca să nu ne clătinăm în credință și dacă se întâmplă să ne poticnim, ne sprijină cu dreapta Lui biruitoare. Dumnezeu are compasiune față de copiii Lui. Prin urmare, cu toată încrederea, să „aruncăm” asupra Lui toate îngrijorările pe care ni le provoacă lumea de întuneric cu răutatea ei.

Vestea bună este că vine Domnul Isus Cristos, așa cum ne-a promis! „Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel ce vine, va veni și nu va zăbovi.” Evrei 10:37, după cum spune Scriptura.

Nu mai este mult; Domnul Isus Cristos este foarte aproape, este chiar la ușă, gata să deschidă cerul și să ne cheme acasă, pe nume.

Se apropie ziua când se va deschide „catalogul” ceresc și ne vom auzi numele!

Prieten drag, când îți vei auzi numele, să zici: aici sunt Doamne!

Ce vreau să spun în continuare, este următorul lucru: Nu mai alergați după oameni.

Oamenii sunt răi!

Când a venit la Domnul Isus un tânăr și I-a zis „Bunule Învățător” și L-a întrebat ce să facă, cum să facă să aibă parte de Împărăția cerească, Domnul i-a zis: de ce mă numești bun? Unul singur este bun: Dumnezeu din cer.

Voi care sunteți răi, zice Domnul Isus Cristos în Luca 11, știți să dați daruri bune copiilor voștri…Domnul știe că suntem răi, iar noi trebuie să recunoaștem că niciunul dintre noi nu este bun.

El este Singurul Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; Dumnezeu bun, iertător și iubitor.

Nu mai alergați după oameni, pentru că vă vor înșela și vă vor „duce”. Singurul care ne „aduce” și ne adună în jurul Lui ca pe niște copii iubiți este Domnul Isus. Oamenii ne împrăștie, ne „fărâmițează”, dar Domnul adună „firimiturile” și ne face una.

Acum revin la titlu: Este cumva o vreme de plâns? Este vremea de făcut plângeri, sau să ne văităm?

Există în Scriptură Cartea aceasta, cu titlul: Plângerile lui Ieremia.

Ieremia proroc al lui Dumnezeu, a avut motive serioase să se plângă.

De multe ori a mâncat pâinea într-o groapă plină cu noroi. Acolo i se arunca o dată pe zi pâinea „întristării” și el o ridica din noroi și o mânca.

Noi avem astăzi pâine din belșug.

Avem apă de spălat și de băut, avem ce îmbrăca, avem ce încălța, avem căldură, avem lumină, avem liniște, avem pace.

Nu ne prigonește nimeni pentru credința noastră. Este adevărat că ne „prigonim” noi unii pe alții pentru că ni se pare că celălalt a zis ceva față de care eu am altă părere.

Prieteni dragi, nu este vremea de plâns; este vreme de bucurie, chiar dacă este începutul vremurilor grele.

Ascultați-mă bine: va veni vremea când vom fi cu adevărat „alergați”, prigoniți pentru credința noastră. Va veni vremea când nu vom mai avea pâine din belșug pe masă și poate vom umbla desculți… dar acum este vremea laudei, a bucuriei în Duhul Sfânt.

Ieremia a plâns înaintea Domnului pentru că era prigonit, batjocorit… se uita în jurul lui unde vedea numai vrășmași.

S-a uitat la pereții înalți de pământ ai gropii în care fusese aruncat, dar când a ridicat privirea mai sus, a văzut cerul, s-a bucurat și a strigat: Da, în cer am un Tată:

„Bunătățile Lui se înnoiesc în fiecare dimineață și credincioșia Lui este atât de mare”.

Din fundul unei gropi adânci, Ieremia ne învață să ridicăm privirile în sus, pentru că din cer ne vine izbăvirea.

Ceea ce ți-a promis Dumnezeu, va împlini negreșit.

Ți-a promis bunăvoință, Își arată bunăvoința față de tine.

Ți-a promis că te duce în cer, stai lângă El și te va duce în cer negreșit.

Ți-a promis pâine pe masă în fiecare zi, în rugăciunea Tatăl nostru, El îți va pregăti pâinea chiar dacă vei fi în pustie.

Ți-a promis că nu te va lăsa în ceasul încercării, fii pe pace, El va fi acolo cu tine și nu te va lăsa în cuptor.

Pe cei trei tineri în Valea Dura i-a așteptat în mijlocul flăcărilor și i-a scos teferi afară, fără să fi prins hainele lor măcar miros de fum, pentru că Domnul era acolo ca să-i ocrotească; poate ajungi și tu în cuptor, așa cum am ajuns și eu, sau cum au ajuns mulți în cuptorul încins și Domnul a fost cu noi acolo, ne-a așteptat și ne-a scos pe noi afară, teferi. Bucură-te suflet drag, pentru că ai în Domnul un sprijin și o nădejde care nu înșală.

Este vreme de har; nu este vreme de plâns: trecem prin necazuri, trecem prin dureri, trecem prin boli; lângă noi sunt oameni care mor, bolnavi în suferință grea, dar este vremea de bucurie în Duhul Sfânt, pentru că vine Domnul nostru Isus Cristos și dacă vom rămâne curați și credincioși până la capăt, ne vom revedea cu Mântuitorul în fericire veșnică.