Eben-Ezer

https://growinwisdom1.blogspot.com/2021/10/eben-ezer.html

"Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări". (Psalmii 84:6)

Vechiul Testament menționează despre Eben-Ezer – locul, unde israeliții au suferit o foarte mare înfrângere din partea filistenilor. Au murit aproape 4000 de evrei. Toți erau confuzi: ce va fi acum? De ce Dumnezeu a permis aceasta? Oare ne-a părăsit și ne-a uitat? Au trecut ani. Prorocul Samuel a îndemnat evreii să respingă idolii și să se pocăiască de păcate. Poporul a ascultat prorocul, iar după aceasta a venit biruința."Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe filisteni şi i-au bătut până sub Bet-Car. Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.”"

De ce Samuel a pus un nume trist (Eben-Ezer) locului, unde a fost obținută o victorie atât de mare, căci acest nume le aducea aminte evreilor despre înfrângerea din trecut? Ca să-L prezinte pe Dumnezeul speranței, care poate să transforme înfrângerile noastre în victorii. Hristos pe cruce – înfrângere. Încă de care!"Dar noi am crezut…", au zis ucenicii după moartea Lui. Dar anume pe această cruce rușinoasă, a avut loc salvarea și biruința asupra morții."Căci propovăduirea crucii e o nebunie, pentru cei, care merg la pierzare, dar pentru noi, cei salvați, - puterea Lui Dumnezeu".

Privind spre trecut, deseori observăm, că succesul a venit după faliment. Ca în proverb: datorită nenorocirii, a venit fericirea.

Sașa

Fratele meu mai mare Sașa (în limba tadjică - Saino) se împotrivea înflăcărat împotriva Lui Hristos, iar apoi a devenit un creștin plin de râvnă pentru fapte bune. Aproximativ ca Saul, care cu cruzime prigonea biserica, dar după întâlnirea cu Salvatorul a devenit un evanghelist foarte fierbinte – apostolul Pavel.

O boală foarte groaznică l-a adus pe fratele meu la Iisus. El murea, dar după ce s-a pocăit și după ce și-a dat inima Lui Hristos, Dumnezeu i-a prelungit viața cu încă șapte ani. Sașa a deschis ușa casei sale pentru biserică. La fel precum în trecut m-a alungat pentru credința mea în Hristos, apoi tot așa înflăcărat aducea în casa lui, la serviciu divin, pe nepoții săi, care se jucau prea mult fotbal. Sașa a experimentat nașterea de sus. Întâlnirea lui cu Hristos a fost evidentă pentru toți.

Mulla, care cunoștea foarte bine familia noastră, i-a zis fratelui meu:

- Cum ai putut să trădezi credința noastră? Sora ta e creștină, ce să faci cu ea, e femeie, dar tu…?

Dar Sașa i-a răspuns:

- Iată acolo, în ungher se află un topor, poți să-mi tai capul, dar cred cu tărie, că Iisus Hristos e Dumnezeu.

Mulla a plecat, cu disperare a dat din mână. Mai mult nu-l deranjau pe Sașa, crezând că el și-a ieșit din minți. Dar nepoții, care jucau fotbal, au devenit credincioși, iar unii misionari. Cu recunoștință își aduc aminte de unchiul lor. Înainte de întoarcerea sa (înainte de pocăință) la Dumnezeu, Sașa a iubit să petreacă timpul în locuri de veselie, și juca cu pasiune, foarte mult în cărți, dar apoi – nu-l puteai recunoaște.

Odată șeful comitetului executiv raional, prietenul lui Sașa, mi-a zis:

- Nu-mi vine să cred, că e același Sașa. De parcă l-au schimbat. E un alt om. A zis, că Biblia l-a ajutat să se schimbe. Dați-mi și mie această carte, poate mă va ajuta. Mă simt de parcă, alunec într-o groapă foarte adâncă.

Casa lui Sașa a devenit o foarte mare binecuvântare pentru familia noastră, vecinii noștri și numeroase rude. Iar, luând în considerare contextul, că în jur locuiau, în general, tadjici și azerbaidjani – o adevărată minune.

"Eben-Ezer" – calea "prin spini către stele", prin întuneric către lumină, prin suferință către bucurie.

"E bine că am fost chinuit, ca să învăț orânduirile Tale" – a zis împăratul David. În viața acestui împărat, au existat nu puține necazuri: fiul său Absalom a căutat să-l omoare, soția Mical, l-a privit cu dispreț, cel mai bun sfetnic al său pe nume Ahitofel, l-a trădat și a plecat de partea vrăjmașilor lui David, iar prietenii săi l-au trădat josnic."Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea". Aceste dureri l-au învățat pe David să se țină de Domnul, Unicul Ajutor, Care niciodată nu te va părăsi. Încercările au devenit cei mai buni învățători pentru el."Rătăceam, înainte ca suferința să vină în viața mea, dar acum împlinesc Cuvântul Tău".

Întâlnindu-se cu Hristos, Sașa l-a iubit atât de mult, încât nicio amenințare nu putea să-l motiveze să cadă de la credință. Boala a contribuit la aceasta."Când suntem slabi, atunci suntem puternici datorită harului Lui Dumnezeu".

"Căci, cine a fost născut din Dumnezeu, biruiește lumea; prin credința noastră biruim lumea".

Sveta

Sveta a avut 20 de ani. La Institutul de Cercetare al Ambulanței, numit după N. V. Sklifosovsky, ea murea din cauza leucemiei. Frumoasa cu o împletitură blondă și abundentă, se zvârcolea în agonie în pat, întinzându-se ca o strună sus și jos.

Cu trei ore înainte de moartea ei, am venit la ea, pentru că m-a rugat mama sa. Bolnava era deplin conștientă. Uneori, medicii intrau în palată, ca să vadă, dacă n-a murit. Cu mama sa, ne-am așezat la picioarele celei, care murea și ne rugam.

Am întrebat-o pe Sveta, dorește să se întoarcă la Hristos. Ea a dat din cap, că e deacord și a repetat după mine cuvintele rugăciunii, invitându-l pe Iisus în ultimele câteva ore, care i-au mai rămas. Agonia a părăsit-o, îndată s-a potolit. Apoi, deodată a zis: "Iată, Hristos a venit după mine". Peste un ceas Sveta a plecat în liniște la Domnul. În acel moment am simțit în palată ceva supranatural: a suflat așa o forță de viață, încât cu niciun chip nu se potrivea cu trupul neînsuflețit de pe pat.

De ce acest suflet tânăr a avut nevoie de așa suferințe? Dumnezeu cunoaște."Omul nu poate să rotească pământul zilnic în jurul axei sale, ca să schimbe ziua cu noaptea, nu poate să creeze animalele de la zero, de aceea n-are dreptul să critice felul cum Dumnezeu cârmuiește, conduce, administrează lumea – mai bine nu cârti și ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu, înțelepciunea de sus".

Odată totul se va descoperi, și tot ce era tainic va ieși la iveală, se va face cunoscut. Sveta s-a întâlnit cu Dumnezeu. Aceasta e cel mai important. Doar pentru aceasta omul vine în lumea noastră. Chiar dacă întâlnirea a avut loc cu un ceas înainte de moarte – aceasta e un bine foarte măreț, bunătatea și mila Lui Dumnezeu. Moartea, care e socotită un rău și un blestem, a devenit pentru Sveta – o binecuvântare și o ușă, care duce la viața veșnică, căci dacă murim împreună cu Hristos, vom învia împreună cu El.

Suferința

"Scriitorul Elie Wiesel a fost prizonierul lagărului de concentrare nazist, a lăsat o mărturie despre un copil evreu, care murea de foame. A furat o bucată de pâine și a fost spânzurat. N-a plâns și nici nu s-a împotrivit. Unde a fost Dumnezeu? Dumnezeu a fost la spânzurătoare, stând în liniște lângă copil, și Se mâhnea. Ce se mai poate de zis despre semnificația acestui ceas?" (R. Wurmbrand. Din gura copilului)

Deseori, cei necredincioși cârtesc: "Dacă există Dumnezeu, atunci, de ce au loc atâtea catastrofe, războaie și boli?" Bolile și necazurile – consecințele faptului, că primul om a păcătuit. Suferă toți: lumea noastră, e precum un ceaun mare, în care fierb toți. Cineva mai devreme, cineva mai târziu trece prin durere. Credinciosul primește în suferințe sprijin și bucurie.

Neprihănitul Iov, și-a pierdut averea, copiii, sănătatea, L-a întrebat pe Dumnezeu: "Unde ești?" Dumnezeu tăcea. A venit ceasul și Iov, a primit răspunsul, și a exclamat: "În trecut, am auzit despre Tine cu urechea, dar acum ochii mei Te văd!" Dumnezeu răspunde, dar nu întotdeauna Îl auzim, pentru că nu cerem ceva bun, cu intenții bune, după voia Lui Dumnezeu, sau nu înțelegem ce cerem.

Odată Charlie Chaplin a participat la concursul de dublare Charlie Chaplin și a pierdut, pentru că nimeni nu s-a așteptat, că el va participa acolo, și nici n-au știut, n-au crezut că el va veni acolo. Dar el a venit. Omul e tentat să caute nod în papură, să umble prin vedere nu prin credință, și de aceea, aceasta e un obstacol, care îl împiedică să se întoarcă la Dumnezeu prin pocăință, precum un copil, cu încredere în Dumnezeu. Dacă în încercările noastre, nu ne vom îndoi în dragostea Lui Dumnezeu, atunci înfrângerea, poate să devină biruință.

"Întotdeauna bucurați-vă. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile: căci aceasta e voia Lui Dumnezeu pentru voi în Hristos Iisus".

Din pupă în fluture

Viktor Frankl în cartea sa "Omul, în căutarea sensului" a scris: "Anume acolo, unde suntem neajutorați și lipsiți de speranță, nefiind în stare să schimbăm situația – anume acolo suntem chemați, simțim nevoia să ne schimbăm. Și nimeni n-a scris aceasta mai precis, decât Yehuda Bacon, care a ajuns în lagărul de concentrare nazist Auschwitz, pe când era copil, iar după eliberare a fost chinuit din cauza vederilor obsesive: "Dacă mergeam la un concert sau teatru, numaidecât calculam, cât timp va fi nevoie, ca să fie otrăviți cu gaz toți oamenii, care s-au adunat acolo, și câte haine, câți dinți de aur, câți saci cu păr avea să fie strânși după toate acestea". Mai departe Yehuda Bacon se întreba, care e sensul tuturor acelor ani, pe care i-a petrecut în acel lagăr de concentrare nazist: "Când eram adolescent, am crezut, că voi zice la toată lumea, ce-am văzut în acel lagăr de concentrare nazist, cu speranța, că odată lumea va fi altfel. Dar lumea nu s-a schimbat, iar lumea n-a dorit să afle despre istoria mea. Doar abia mult mai târziu, într-adevăr am înțeles, care e scopul suferințelor. Suferințele au sens, doar dacă te schimbi spre bine".

Așa o schimbare e precum o omidă, care se târăște, care peste o vreme se transformă într-o pupă, iar din pupă zboară un fluture foarte minunat. Chiar dacă procesul de schimbare nu e simplu, totuși rezultatul e binecuvântat. Aurul devine mai prețios și mai curat după ce a fost topit în cuptor, iar după ce printr-un teasc a fost scurs sucul din strugure de poamă, peste o vreme din el se va face un vin ales. Hristos a devenit altfel după suferințe și moarte de mucenic - Salvatorul Înviat din morți.

Suntem chemați să împărtășim aceasta: Dacă suferim împreună cu Hristos, atunci împreună cu El vom fi proslăviți. Înțelegerea acestor legi duhovnicești ne face curajoși, atunci, când trecem prin încercările vieții."Celui cu duhul tare, Tu, Dumnezeule îi dai o pace desăvârșită în interior, pentru că se bizuie pe Tine". Privind la Hristos, să mergem pe urmele Lui, și El va transforma înfrângerea noastră în biruință. Cei, care seamănă cu lacrimi, vor secera cu bucurie."Cel, care poartă semințele și plânge, se va întoarce cu bucurie, când va strânge snopii".

Să privim la Golgota, frate și soră! Acolo a fost răstignit Mesia, care a fost trimis de Dumnezeu, Adevărul sfânt L-a predicat, pe bolnavi i-a vindecat, iar apoi, acolo a fost răstignit, dar a înviat după Scripturi și a biruit moartea!

Să ne închinăm Lui.