După ce s-a închis ușa!

După ce s-a închis ușa!

Luca 13:22-25

„Isus umbla prin cetăți și prin sate, învățând pe norod și călătorind spre Ierusalim.

Cineva I-a zis: „Doamne, oare puțini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea.

Odată ce Stăpânul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară și veți începe să bateți la ușă și să ziceți: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Drept răspuns, El vă va zice: „Nu știu de unde sunteți.”

A fost un ceas în istoria lumii, când Domnul Dumnezeu a deschis „ușa” mântuirii, prin jertfa Fiului adusă la calvar și se apropie ceasul când această „ușă” a harului divin se va închide, iar apoi urmează „moartea” veșnică afară, sau „viața” veșnică înăuntru, depinde de alegerea pe care ai făcut-o în viața trăită pe pământ.

La întrebarea pe care I-o adresează „cineva” din mulțime, Domnul Isus îi răspunde cu un imperativ: „Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea.” Cu alte cuvinte: Voi să nu fiți dintre cei ce vor rămâne afară, atunci când „Ușa Harului” se va închide, ci mai degrabă nevoiți-vă acum cât încă se mai poate să intrați în Împărăție.

Un alt răspuns pe care Îl dă Mântuitorul, este acesta: „Dacă o sa fie de mulți, sau puțini înăuntru, nu vă interesează pe voi” zice Domnul, „ci voi, nevoiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă, cât timp încă mai este deschisă.”

Încurând ușa se va închide și fară va fi „plânsul” (părerea de rău, remușcarea) și „scrâșnirea dinților” (ura, batjocora la adresa lui Dumnezeu). Când se va închide ușa, numai cine va fi înăuntru va fi salvat, ca și în vremea lui Noe, când numai opt persoane a intrat în Corabie…

Cine citește să înțeleagă faptul că, mântuirea nu este o joacă și cerul nu este o poveste pe care o spui seara copiilor ca să-i adormi! Cerul este un loc real și acolo locuiește Domnul Dumnezeul care l-a creat.

Pentru mântuirea noastră din robia păcatului, Domnul Dumnezeu a plătit cu Însăși viața Fiului Său.

Noi nu putem să punem semnul egal între cei care frecventează Biserica și cei care vor fi răpiți în Rai, așa cum nu putem să punem semnul egal între cei care poartă numele de „creștini” și cei care sunt mântuiți și sunt cu adevărat purtători de Cristos în inimile lor.

Poți să fii scris în registrul Bisericii cu majuscule, dacă nu ești scris în Cartea cerului cu sângele salvării lui Isus, nu poți intra în Împărăție.

„Doamne, oare puțini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” Nu este treaba noastră să facem socoteli și numărători în sensul acesta. Treaba noastră este să ne apropiem cu și mai multă râvnă, dăruire și evlavie de Domnul Isus Cristos, Mântuitorul nostru.

Îngerul Domnului l-a scos pe Avraam într-o seară afară, i-a îndreptat privirile spre cer și i-a zis: Geneza 15:5 „Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri…”

Numărătoarea o face doar Dumnezeu care ne-a spus printre rânduri că: „Atunci când se va împlini numărul neamurilor (…), atunci se va închide „ușa harului”.

Scriptura spune că cei mai mulți merg pe „calea” cea largă spre Iad, și puțini sunt acei care merg pe „Calea” îngustă (una singură), care duce înspre Rai și nu stabilește Dumnezeu numărul unora, sau al altora, ci tu și cu mine și fiecare în dreptul vieții sale hotărăște pe ce „cale” să meargă. Fiecare este răspunzător de faptele lui și de răspunsul pe care îl dă la chemarea lui Dumnezeu.

Unii spun Da, hotărât: îl vom urma pe Isus până la moarte; iar alții spun: Nu mă interesează!

Nu este de mirare, pentru că omului îi este mai dragă lumea aceasta cu plăcerile ei de o clipă; plăceri trecătoare, care lasă la urmă un gust amar, decât îi este drag de Dumnezeu și mântuirea prin jertfa Fiului Său, Isus Cristos.

În marea lui Dragoste pentru om, Domnul Dumnezeu îi respectă alegerea, indiferent care este aceea!

Deuteronom 30:19 „Iau azi cerul și pământul ca martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul.”

Fiecare om este liber să aleagă…

Dar, într-o zi, care nu este departe, „Ușa Harului”, după cuvintele Domnului Isus, se va închide și atunci mulți vor căuta cu disperare să intre pe ușa salvării, însă nu vor putea, pentru că nu se va mai deschide nici măcar pentru o clipă. Dinăuntru li se va răspunde: „Plecați de la Mine, blestemaților, căci nu vă cunosc!” Sunteți niște străini.

Luca 13:34b: „…de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut.”

Doamne, cum spui că nu ne cunoști?

Pe ulițele noastre ai făcut evanghelizări, ai împărțit Biblii. „Noi înșine am mâncat și am băut în fața Ta și în ulițele noastre ai învățat pe norod.” Luca 13:26.

„Nu știu cine sunteți, și de unde sunteți!”

Prieten drag, astăzi dacă auzi glasul Domnului, nu-ți împietri inima pentru că: „Odată ce Stăpânul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară și veți începe să bateți la ușă și să ziceți: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Drept răspuns, El vă va zice: „Nu știu de unde sunteți.”

Gândește-te suflet drag cu seriozitate, ce mare tragedie va fi pentru toți cei rămași afară, atunci când „ușa” se va închide pentru veșnicie…

„Ușa” cea strâmtă reprezintă în cuvintele Domnului Isus, naşterea din nou, adică mântuirea prin har, în urma auzirii Cuvântului și a credinţei. Romani 10:17. Domnul Isus îi îndemnă pe toți oamenii să dea năvală pe această uşă pentru că vine vremea când: „Mulţi vor căuta să intre şi nu vor mai putea“.

După ce s-a închis uşa, va fi prea târziu!

Mai este puțin și „Anul de îndurare” se va încheia, Ușa se va închide. Înăuntru va fi Lumina, Soarele neprihănirii, afară: întunericul și scrâșnirea dinților.

Deuteronom 30:19b „Alege viața, ca să trăiești, tu și casa ta.”