Dumnezeu va purta de grijă

Domnul va purta de grijă

Psalmul 68:1-5; 19

„Dumnezeu se scoală, vrășmașii Lui se risipesc, și protivnicii Lui fug dinaintea feței Lui.

Cum se risipește fumul, așa-i risipești Tu;

Cum se topește ceara la foc, așa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

Dar cei neprihăniți se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu, și nu mai pot de veselie.

Cântați lui Dumnezeu, lăudați Numele Lui!

Faceți drum Celui ce înaintează prin câmpii.

Domnul este Numele Lui; bucurați-vă înaintea Lui!

El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu care locuiește în locașul Lui cel sfânt.

Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră”.

Mărturisesc faptul că, am multe neamuri de aproape și de departe, am prieteni și cunoscuți în țară, în multe localități și regiuni, de asemenea am rude și cunoscuți pe continent în Germania, în Spania, Italia, Elveția, Olanda, chiar și în America, dar cu câteva excepții nici unul nu m-a invitat să-l vizitez, sau să iau măcar o dată masa împreună cu el.

Însă am o mare pace în sufletul meu și o mare bucurie pe care vreau să le împărtășesc cu dumneavoastră, și anume că, Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Fratele cel mare și Cel mai bun Prieten, mi-a făcut invitația vieții mele.

M-a invitat să merg în cer, acolo unde locuiește El și unde mi-a pregătit un loc nespus de frumos și o masă bogată.

Mi-a spus că, dacă accept invitația și dacă Îi voi rămâne credincios, îmi va da să mănânc din pomul vieții, la nunta Sa. Apocalipsa 2:7.

Pe deasupra, mi-a pregătit echipamentul de zbor, a plătit călătoria integral: biletul de îmbarcare și „check-inul”.

Însă bagajul trebuie să-l trimit înainte ca să fie adăugat „comorilor” cerești.

N-ați vrea să mergem împreună, cu toții?

„În casa Tatălui sunt multe locașuri”, zice Domnul.

Este loc destul pentru fiecare! Acolo nu mai sunt restricții, nu mai sunt molime și nici viruși; acolo sunt numai „vecini” buni.

Matei 6:20: „Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.”

În Cartea Geneza 24:25 citim că, Rebeca fata lui Betuel, invitând-ul acasă, i-a zis lui Eleazar, robul lui Avraam: „Avem paie și nutreț din belșug, și este și loc de găzduit peste noapte.”

Cu atât mai mult, în Casa Tatălui este hrană mai bogată, mai îmbelșugată și loc destul pentru toți...

În cuvintele acestui Psalm, Domnul Dumnezeu aduce mângâiere și încurajare poporului Său și îl îndeamnă să nu se lase cu niciun chip descurajat de lucruri, sau situații și nici de impunerea unor restricții, nici de răutatea celor răi.

Să privim întotdeauna spre cer, pentru că de acolo ne vine izbăvirea.

Isaia 54:10 „Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine.”

„Spunea cineva, în deschiderea unei predici, că era copil de 10-12 ani și vacanțele de primăvară le petrecea pe câmp, îngrijind de oile tatălui său.

Împreună cu mine, zicea el, era un alt copil și ne uitam pe cer; uneori vedeam nori care se adunau, unii negri, alții albi de diferite mărimi și forme. Luați de vânt, erau într-o mișcare continuă, într-o mare frământare și se întrepătrundeau de parcă erau într-o luptă pe viață și pe moarte”.

Zicea fratele, de ce credeți că vedeam noi spectacolul acela minunat pe cer?

Pentru că nu aveam telefoane!

Dacă aveam telefoane, eram cu ochii în ele, pe internet, pe toate căile acestea de socializare și pierdeam priveliștea aceea minunată.

Pun și eu o întrebare, astăzi:

Oare nu pierdem și noi atâtea frumuseți cerești și atâtea revărsări de har, pentru că în loc să privim cerul și să ne apropiem de Tronul lui Dumnezeu, căutându-L cu toată ființa noastră, stăm cu „nasul”, toată ziua și până noaptea târziu în telefoane?

Ne uităm la luptele oamenilor, la luptele pentru putere, la luptele politice și de cele mai multe ori ne implicăm și ne frământăm pentru unii, sau pentru alții, uitând că lupta noastră nu este cu carnea și cu sângele!

Noi nu avem voie să ne luptăm cu oameni, atâta timp cât războiul cu puterile întunericului și ale văzduhului nu le-am învins prin cântări și rugăciuni.

De altă parte, oricât de mari ar fi luptele, oricât de mulți ar fi vrășmașii și oricât de mari sau grele ar fi poverile, Domnul zice: „Nu da înapoi”.

Ușor de zis: Mergi înainte, nu te lăsa biruit de necazuri!

Dar Domnul Dumnezeu, nu rămâne numai la vorbe, ci El trece la fapte.

El se îngrijește de fiecare micuț al Său.

Versetul 2 spune că: Așa cum se risipește fumul, tot așa risipește Domnul pe vrășmașii noștri.

Versetul 5: El este Tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor, El pregătește o familie celui ce este singur.

Nimicește „prădătorii” care stau la pândă și-i pune pe fugă, tocmai pentru ca noi să avem o viață liniștită, tihnită.

El se apleacă din cerul Său și descarcă orice greutate care apasă peste noi.

Ridică amărăciunea și apăsarea din inimă.

Ridică povara de pe umeri, pentru ca alergarea noastră spre cer să fie mai ușoară.

Va lua în fiecare zi păcatele noastre asupra Lui.

Nu înseamnă că poverile, greutățile, necazurile, durerile, nu sunt tot acolo, în preajma noastră, în casa noastră, sau în viața noastră.

Însuși Domnul Isus, Cristos ne-a spus că în lume vom avea necazuri, suferințe, vor fi și nori și furtună va fi uneori, dar ne-a făgăduit solemn că va fi întotdeauna cu noi și ne va scăpa.

Peste ucenici s-a abătut o furtună grea pe când traversau marea și era gata să se scufunde corabia cu ei. Dar Domnul Isus care era prezent, a certat marea și vântul și s-a făcut o mare liniște.

Oare, Și-a pierdut Mântuitorul puterea Sa dumnezeiască?

Nu mai poate El, porunci și astăzi „vântului” să tacă? Și nu mai poate El să poruncească duhului de frică, de boală, de foame și să le risipească precum fumul?

Când oamenii îți vor spune: „stai”! Nu ai voie să „intri”, sau nu ai voie să „ieși”; sau când îți vor pune tot felul de piedici și restricții, credința îți spune cu drag, dar în același timp răspicat:

„Dumnezeu va purta de grijă!”

„Domnul, Dumnezeu se va îngriji de mine!”

Izabela i-a mai dat de trăit lui Ilie, o zi. 24 de ore! „Să mă pedepsească zeii, zicea ea, dacă mâine la ceasul acesta, nu îți voi face și eu ceea ce ai făcut tu, proorocilor mei!”

Douăzeci și patru de ore de la oameni, veșnicia de la Dumnezeu!

Ce alegem? Oferta omului, sau oferta lui Dumnezeu?

La începutul lunii Noiembrie 21, am fost nevoit să depun niște acte într-o instituție din Calea Victoriei.

Am ajuns la ușă, unde era paza. Mai era o doamnă în fața mea și după mine a intrat un domn, care aveau treburi de rezolvat acolo. Portarul i-a întrebat de „certificatul verde” și a scos un aparat pentru scanare. Eu, curios, m-am apropiat să văd, ce înseamnă acel certificat, dar portarul s-a întors spre mine supărat și mi-a spus: mergeți la lift și urcați la etajul doi.

Camera la care trebuia să ajung eu, era dincolo de camera unde așteptau oamenii cu certificat verde.

Eu nu am avut nici nu am certificat verde, dar am Un Dumnezeu care nici odată nu mă lasă la greu.

În totdeauna îmi poartă de grijă!

În toate zilele va ridica poverile mai grele de pe umerii noștri și le va purta El. Versetul 19: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră!”

Ne va lăsa și nouă ceva pe umeri, dar nu mai mult decât putem duce.

Ce bun este Domnul!

El va purta de grijă ca fiecare zi pe care ne-o oferă în dar ca prelungire a vieții, să putem călca pe urmele Sale, cu credință.

Avraam era sub cea mai grea povară din viața sa, când Domnul i-a cerut să-l aducă jertfă pe singurul său fiu, pe Isac.

Dar Avraam s-a încrezut în Domnul și a zis cu glas tare: Domnul se va îngriji de toate.

El va purta de grijă!

Domnul este sfânt și făgăduința Lui se împlinește.

Dumnezeu să ne binecuvinteze!