Dumnezeu alege!

Dumnezeu alege!

Romani 9:6-14

„Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei ce se coboară din Israel, sunt Israel;

și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânță, care-ți va purta numele. “

Aceasta însemnează că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca sămânță.

Căci cuvântul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu. “ Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, și nu făcuseră nici bine nici rău, – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, – s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” Dumnezeu se îndură de cine-I place.”

În Epistola către Biserica din Roma, Pavel apostol al Domnului, lămurește faptul că soluția pentru stăvilirea păcatului din lume este Legea. Scopul pentru care Domnul Dumnezeu a dat Legea este acela de a arăta calea neprihănirii pe care nimeni nu trebuie să umble în nelegiuire, sau trăind în destrăbălare și păcat dar ea, Legea nu poate mântui pe nimeni.

Legea îl făcea pe om conștient de păcat, tot așa cum în Noul Testament este scris faptul că „Duhul Sfânt descoperă lumea de păcat”. Ioan 16:8-11.

La fel vorbește apostolul în Galateni, când amintește despre Lege; acolo Pavel nu se referă la Legea ceremonială când spune: „Să nu furi”, „Să nu preacurvești” … acestea nu erau porunci care făceau parte din Legea ceremonială, ci erau porunci care trebuie respectate ca articole din Legea morală.

Ori cât de mult s-ar strădui unii credincioși care studiază Scripturile, răstălmăcind cuvintele lui Pavel și sugerând ideea că Domnul Dumnezeu a ales pe unii pentru Rai și pe alții pentru Iad, lucrul acesta nu este corect din punctul de vedere al lui Dumnezeu. El dorește ca toți omenii să vină la mântuire și nu face o alegere între unii și alții.

Ezechiel 33:11 „Spune-le: „Pe viața Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască…”

Dacă Dumnezeu ar alege pe unii pentru Iad și pe alții pentru Rai, am putea spune că este un Dumnezeu nedrept și se contrazice singur. Pe deoparte zice: nu doresc moartea păcătosului și pe de altă parte să-l condamne la Iad. Este un non sens!

Domnul Dumnezeu S-a îndurat și a avut milă de toți oamenii, de aceea a hotărât o modalitate de a alege printr-un „fir genealogic”, nașterea Fiului Său ca să-L facă Miel de jertfă, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică.

Dumnezeu a dat tuturor oamenilor șansa mântuirii, însă nu toți doresc lucrul acesta. În bunătatea Lui, a venit cu oferta salvării: „A dat pe Singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară…” însă oamenii refuză această ofertă specială a Lui.

Sunt totuși oameni care spun că în textul de mai sus este vorba despre predestinare, anume că: Dumnezeu îi păstrează pe unii pentru mântuire și pe alții pentru pierzare, argumentând prin cuvintele scrise în versetul 14: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”, Dumnezeu l-a ales pe Isac și nu pe Ismael dintre fii lui Avraam, sau în altă parte, împietrirea inimii lui Faraon, etc.

Cheia înțelegerii cuvintelor lui Pavel în care spune că, Dumnezeu l-a ales pe Isaac și pe Iacov, o găsim chiar în răspunsul pe care îl dă el însuși în versetele 4-5: „oamenii aceștia sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduințele, sunt patriarhi și din ei a ieșit, după trup, Cristosul, care este mai presus de toți și de toate lucrurile.”

Adică Dumnezeu i-a ales pe acești oameni pentru a fi parte din genealogia lui Isus, născut ca Fiu al omului. Este de la sine înțeles acum de ce a fost ales doar Isaac și nu Ismail, iar apoi Iacov înaintea lui Esau. Spre exemplu, nu se putea ca Isus să Se nască în lumea noastră atât din Iacov cât și din Esau.

Acesta este scopul alegerii lui Dumnezeu, anume firul, sau genealogia întrupării Domnului Isus, Fiul Său pe pământ.

În vremea apostolilor, timpul în care le scria Pavel Romanilor, se făcea schimbul, sau trecerea de la poporul Iudeu ales, la Biserica lui Cristos. Se lua astfel, harul de la iudeii care L-au respins pe Isus și se dădea neamurilor; lucrul acesta părea de neînțeles pentru iudei. Lor le venea greu să înțeleagă faptul că Dumnezeu poate alege și neamurile pentru a fi parte din Biserica Sa, sau un popor adăugat, pus deoparte pentru El.

Pavel face aceasta declarație despre suveranitatea lui Dumnezeu pentru a le arăta iudeilor faptul că, așa cum El Și-a ales în vechime un popor prin care să-Și proslăvească Numele, la fel poate și acum să aleagă oameni dintre neamuri pe care să-i adauge la poporul Său, fără ca iudeii să se poată împotrivi.

Concluzia la care ajunge Pavel după ce vorbește despre suveranitatea alegerii lui Dumnezeu, ne arată faptul că nu este vorba despre cineva pus deoparte pentru mântuire, sau despre altcineva care ar fi condamnat la pierzare. Nu poate fi vorba deci despre predestinare!

Nici vorbă de așa ceva; dimpotrivă, Domnul Dumnezeu dorește ca toți oamenii să vină la mântuire de bună voie și lasă alegerea în seama fiecărui individ în parte.

2 Petru 3:9 „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.”

Domnul Dumnezeu a făcut oferta de mântuire prin jertfa Fiului Său și de acum așteaptă, în îndelunga Lui răbdare, ca oamenii să înțeleagă, să creadă și să-L primească pe Isus ca Mântuitor. Prin urmare, oferta este făcută de două mii de ani în jertfa Fiului, iar alegerea pentru mântuire, este lăsată în seama omului.

Mă rog ca toți oamenii să-L aleagă pe Împăratul și să vină la cunoștința lui Dumnezeu!