Domnului nu-I este ruşine să ne numească „fraţi” (Evrei 2:10-18)

Categorie: studii biblice, predici scrise

Evrei 2:10. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor. 11. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi” 12. când zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.” 13. Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” 14. Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15. şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. 17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. 18. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.
 

INTRODUCERE 

Am văzut în lecția trecută împlinirea planului inițial al Domnului cu omul, El S-a coborât la starea noastră ca să ne ridice la înălțimea staturii plinătății Sale, iar astăzi vom vedea cinstea dată celor din Biserică numindu-ne ”frați” și privilegiile care reies din acest lucru.

PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA LECȚIEI
 

1. Dumnezeu care ne-a creat nu-i este rușine să ne numească frați, fiindcă ne-a făcut parte de slavă, ne-a înfiat, prin suferințele Domnului și prin nașterea din Dumnezeu
 

Evrei 2:10. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor. 11. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi”
Efeseni 1:4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, 5. ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, 6. spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. 7. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său 8. pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; 9. căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, 10. ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. 11. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, 12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
 

2. Dumnezeu care ne-a salvat nu-i este rușine să ne numească frați, fiindcă S-a întrupat, ca să ne izbăvească, să nimicească puterea diavolului, și să locuiască în mijlocul adunării Lui
 

Evrei 2:12. când zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.” 13. Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” 14. Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15. şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
Matei 28:16. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă. 17. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.
Ioan 14:14. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. 15. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. 16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; 17. şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. 18. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. 19. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.

3. Domnul care mijlocește pentru noi, nu-i este rușine să ne numească frați, fiindcă celor credincioși le vine în ajutor ca Mare Preot, curățind păcatele noastre și dându-ne acces la Dumnezeu
 

Evrei 2:16. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. 17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. 18. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.
Evrei 4:14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. 15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. 16. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
Evrei 9:11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12. şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. 13. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, 14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!
 

APLICAREA LECȚIEI-

Lui Dumnezeu nu-I este rușine să ne numească frați, deoarece ne-a înfiat prin Jertfă, ne-a izbăvit de sub puterea diavolului, ne vine în ajutor ca Mijlocitor, ne-a născut din Dumnezeu, dorind părtășia cu noi, prezența în mijlocul Bisericii Sale, făcând din noi frații, slujitorii și moștenitori ai Împărăției.
 

ÎNTREBĂRI:

De ce nu-i este rușine Domnului să ne numească frați?
Care sunt privilegiile care reies din faptul că suntem frații Domnului?
La ce suntem motivați în trăirea noastră știind că suntem copiii lui Dumnezeu?

Simion Ioanăș