Domnul este tăria mea

Domnul este tăria mea

Psalmul 27:1-3

„Domnul este lumina și mântuirea mea.

De cine să mă tem?

Domnul este sprijinitorul vieții mele.

De cine să-mi fie frică?

Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii și vrășmașii mei se clatină și cad.

Chiar o știre de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme.”

Deși suntem înconjurați de lucruri și fenomene care, uneori ne dau fiori: războaie, vești de războaie, „profeții” care îți fac „piele de găină”, cutremure devastatoare și așa mai departe, socotim că Domnul Dumnezeu ne-a dat, noua credincioșilor, o vreme de har în care putem să deschidem Scripturile, pentru ca să ne găsim în ele liniștea și pacea sufletului.

David, autorul acestui Psalm, a avut o mie de motive să se teamă de Saul, de fiul său Absalom, de leu, de urs, de o sumedenie de vrășmași, dar întotdeauna și-a ridicat privirea în sus, spre Dumnezeu și îmbărbătându-se putea să spună din toată inima: „El este tăria, lumina, adăpostul, sprijinitorul meu. De cine să mă tem?”

Lângă Domnul Dumnezeu, orice teamă piere ca și picăturile de rouă în bătaia soarelui.

Încrederea în Dumnezeu te face puternic!

În Scripturi ne desfătăm și ne desăvârșim în învățăturile duhovnicești, clare, consistente, pline de seva cereasca, fără de care nu putem înainta pe cale.

Însuși Domnul Isus ne îndeamnă să „Cercetam Scripturile, socotind ca în ele avem viața... " Ioan 5:39. Este o vreme de har să putem descoperi în Scripturi, voia lui Dumnezeu cu privire la Biserica Sa și să ne găsim liniștea și pacea sufletului în mijlocul „furtunii” dezlănțuite de către cel rău care știe că mai are puțina vreme în care poate să se ridice împotriva fiilor oamenilor și împotriva lucrării lui Dumnezeu.

Isaia 12. „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere și nu mă voi teme de nimic; Căci Domnul Dumnezeu este tăria mea și pricina laudelor mele, și El m-a mântuit.”

Nu te teme de nimic suflete drag, Dumnezeu te cunoaște, te iubește mai dinainte să fi fost vre-una din zilele tale, după cum este scris: „când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tai mă vedeau și toate zilele mele erau scrise în cartea vieții.” ( PS. 139.)

„V-am purtat și tot vreau sa va mai port să vă sprijinesc și să vă mântuiesc, vreau să vă sprijinesc până la căruntețe.” Isaia 46:4.

Avem făgăduințe scumpe pe care Dumnezeu le împlinește cu credincioșie, El nu este om ca să greșească sau să mintă; El este Dumnezeu și nimic nu-i prea greu pentru El.

Însă trebuie să învățăm să ne încredem în El.

Domnul se bucură când Îl onoram cu încrederea noastră, când ascultăm de El și împlinim voia Lui.

El să te călăuzească în toate alegerile și hotărârile tale.

De la El vin toate lucrurile, El poate să vindece, să întărească, să sprijinească.

Despărțiți de El nu putem face nimic.

Dacă Domnul este Dumnezeul meu și El este Lumina și mântuirea mea, de ce și de cine să-mi fie teamă?

Dacă Domnul este sprijinitorul meu, de cine să-mi fie frică?

Evrei 13:6 „Așa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?”

Să-mi fie teamă de amenințările celui rău?

Sau să-mi fie teamă de veștile rele care vin din toate părțile și din toate direcțiile lovind cu putere precum valurile mării?

Când Domnul Isus, Mântuitorul meu, Cel care a biruit moartea și lumea cu tot ce este în ea, mi-a promis că va fi cu mine în toate zilele până la sfârșit, de ce oare să-mi mai fie teamă?

Să-mi fie teamă de oameni, când în cer am un Tată, A toate stăpânitor și Atotputernic?

Versetul 14: „Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima, și nădăjduiește în Domnul.”

Nădejdea și tăria unui credincios se bazează pe faptul că viața lui, în prezent și în viitor, este în mâinile lui Dumnezeu.

Adevărul este, că trăim într-o lume care nu ne poate asigura protecție, nu ne poate proteja de boli, de căderi, de lupte fel de fel.

Dar fiind în lume, noi suntem separați prin sângele Domnului Isus, care ne acoperă și ne ocrotește de atacurile celui rău, de aceea stăm liniștiți la umbra aripilor Celui Atotputernic. Iar în luptele care se ivesc în viață, suntem mai mult decât biruitori prin Isus Cristos, care nu ne lasă niciodată la greu. Când suntem cu Domnul, „…cei răi…, prigonitorii și vrășmașii… se clatină și cad.” V. 2.

Domnul Isus ne cheamă să umblăm fără șovăire, și să călcăm pe urmele Sale fără teamă. "Fiți blânzi și smeriți cu inima" zice Domnul.

Chiar dacă marea majoritate a oamenilor care, dacă-i întrebi, o să-ți răspundă simplu: „cred în Dumnezeu!”, ei au calea lor paralelă cu cea a lui Cristos.

Astfel de oameni sunt, batjocoritori, aroganți, gata de ceartă, gata oricând de judecată, de răzbunare; și dacă te văd pe tine că mergi pe cărarea îngustă, călcând pe urmele Domnului și dacă te văd blând și smerit, te judecă și spun că ești slab, sau prost și te marginalizează în societate.

Dar toate acestea nu contează atât timp cât Îl urmezi pe Isus, Domnul tău.

În ochii oamenilor blândețea este o slăbiciune, dar înaintea lui Dumnezeu este o calitate, de mare preț de aceea, ca și David, omul după inima lui Dumnezeu, să zicem și noi: „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie."

Amin!