Din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu

„Din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu”

Psalmul 90:1-2

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!”

Ce mărturie frumoasă găsim în Cuvântul sfânt: („Din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu”) și tot la fel declarăm noi și anume faptul că avem un Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; avem un Dumnezeu sfânt, glorios. Avem un Dumnezeu care este Stăpân al universului și avem cea mai mare binecuvântare, prin faptul că ne este Tată!

Psalmistul David, privind spre cerul plin de stele, pune o întrebare retorică și spune în Psalmul 8:4 „Ce este omul ca să Te gândești el”? Și ce este fiul omului ca să-l bagi în seamă?”

Omul este ca frunza în vânt, ca apele care se scurg; viața lui este cât un lat de mână; este ca iarba care înverzește și apoi, curând, foarte curând se usucă și nu mai folosește nimănui.

Dar în contrast cu omul, este Dumnezeu în cer; un Dumnezeu măreț, glorios, veșnic; un Dumnezeu drept, dar plin de dragoste și de îndurare.

Dumnezeul nostru nu este vremelnic, nu este

sezonier; El nu este un „dumnezeu pompier”, ca să sară în ajutor numai atunci când îți arde casa, să vină să o stingă, sau când ești în necaz să vină să te scoată la liman.

El este un Dumnezeu omniscient, omniprezent, atotputernic și nu depinde de oamenii de la putere, nici de partidele mai mici sau mai mari, nici de ploaie sau de vânt, de căldură sau de ger. El este din veșnicie în veșnicie: Dumnezeu!

În versetul doi, Moise declară că: „Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu.”

El este, așa cum spune latinul: Dominus-Deus, adică, Stăpânul înaintea căruia, universul întreg se apleacă; este Dumnezeul înaintea căruia, îngeri și oameni, munți și dealuri, râuri și păsări, toate se închină aducându-I laude și Osanale.

Nimeni nu este ca Domnul Dumnezeul nostru!

Sub privirile Sale se desfășoară vremurile, anotimpurile, vara și iarna, primăvara și toamna, stăpânirile toate, crizele naționale și mondiale, toate sunt în atenția Sa.

Nici o situație nu este înafara științei Lui.

Eu n-aș putea spune că toate situațiile și tot ce se întâmplă pe pământ, sunt în controlul lui Dumnezeu; dar, pot să spun cu tărie, faptul că din pricina răscumpăraților Săi, Dumnezeu este foarte „atent”, la tot ce se întâmplă…

Dumnezeu este locul nostru de adăpost, El este turnul nostru de scăpare, este cetățuia noastră în care rămânem ascunși împreună cu Cristos.

Dumnezeul nostru este viu din veșnicie în veșnicie și în El nu este nici măcar umbră de schimbare.

De aceea Îl lăudăm și Îl preamărim în particular și în adunare ori de câte ori ne adunăm laolaltă, însuflețiți de Duhul Domnului și Îi simțim prezența.

Înaintea unui dumnezeu mort, poți să i te închini și poți să-i cânți oricât de mult pentru că tot nu te aude. Dar Dumnezeul nostru îți aude chiar și suspinele. Cuvintele pe care încă nu le-am rostit și sunt doar în mintea noastră, El le cunoaște. Psalmul 139:4 „Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.”

Înaintea acestui Dumnezeu măreț ne închinăm și noi, cu mască, sau fără mască. Dacă ar fi numai masca de pe gură și nas nu ar fi nici o problemă, dar trist este faptul că avem „măști în suflete”. O mască la Biserică, alta acasă. Suntem ca și actorii: jucăm teatru în adunare pe scenă ne dăm sfinți, dar pe stradă, în societate, cum suntem oare? Îi facem cinste Celui ce este din veșnicie în veșnicie Dumnezeu?

Pavel, apostolul zice: „fiecare să se cerceteze pe el însuși…” și răspunsul să-l dea înaintea lui Dumnezeu, care cunoaște chiar și gândurile noastre.

Noi suntem ceea ce ne numim, adică fii și fiice, pentru că El domnește și pentru că în mâna Lui este viața noastră, în mâna Lui este familia ta și familia mea, viața ta și viața mea.

Viața mea nu este cunoscută nici de președinte, nici de guvern, nici de pastor, dar este cunoscută de Domnul Dumnezeu.

Gândurile tale și gândurile fiecăruia sunt „ascultate” de Domnul. Așa că trebuie să fim foarte atenți, unde privim, unde călcăm cu piciorul, ce vorbim, ce gândim înaintea acestui Dumnezeu măreț.

Versetul 12 este unul reprezentativ pentru omul care dorește să se întâlnească pe norii cerului cu Domnul și cuvintele acestea sunt mai proaspete ca oricând: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”

Lumea, oamenii zilelor noastre sunt grăbiți să numere averi și bani, zile petrecute la mare, sau la munte și în stațiuni exotice, dar foarte puțini se mai gândesc la cuvintele lui Dumnezeu care ne spun să ne numărăm „zilele”.

Omul, făptură limitată, trebuie să recunoască faptul că este ființă muritoare, trecătoare ca iarba care „înflorește dimineața, și crește, iar seara este tăiată și se usucă”, în contrast cu veșnicia Creatorului divin; pentru că aceasta este de fapt prima condiție pentru stabilirea unui raport corect între om si Dumnezeu, atât in rugăciune, cât și în trăirea vieții de zi cu zi. De altă parte, este știut faptul că oamenii refuză să creadă că îmbătrânesc și că viața se scurge parcă pe neobservate, de aceea recurg la operații estetice, la tratamente de întinerire, iar pentru mulți, faptul de a număra zilele pare o glumă.

Operațiile și tratamentele de întinerire au ajuns o modă chiar și printre creștinii care recurg tot mai des la astfel de practici. Unii folosesc tot felul de lucruri și falsuri ca să pară mai tineri, tinere.

Numai că Dumnezeu nu poate fi păcălit. El, a dăruit fiecăruia un număr de zile care trebuie gestionate, chivernisite și trăite corect din punctul de vedere al lui Dumnezeu și nu din perspectiva omului.

Moise ne învață în această rugăciune că Dumnezeu este suveran iar încercările noastre de a opri timpul în loc sunt sortite eșecului „Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”

Într-o zi, la rândul cetei noastre, Dumnezeu ne va chema pe nume, iar trupul acesta pe care nu contenim să-l înfrumusețăm se va întoarce în țărâna pământului și dacă nu ne-am împăcat cu Dumnezeu totul devine o risipă de zile, de luni, de ani.

Nimeni să nu se înșele într-un fel sau altul, pentru că a te împăca cu Dumnezeu nu înseamnă. . să-ți predai viața într-o anumită zi din „etapa” pământească și gata ești mântuit.

Nu!

A te împăca cu Dumnezeu înseamnă ca în fiecare dimineață să te pleci pe genunchi și să-I mulțumești că ți-a dat harul să mai numeri încă o zi la anii vieții tale.

Când citești cuvintele acestui Psalm îți dai bine seama că ai mare nevoie de înțelepciunea lui Dumnezeu peste inima ta și peste viața ta, pentru a trăi corect, vertical, moral înaintea Lui.

Psalmul 90 reprezintă o invitație făcută de către Dumnezeul cerului și al pământului, fiecărui om de a deveni conștient de condiția sa efemeră și de a se raporta corect față de Creatorul sau.

Ați număra bine zilele, mai înseamnă și faptul de a trăi fiecare clipă, sau ceas, în armonie cu Legea dragostei lui Dumnezeu și înseamnă a trăi în ascultare de poruncile Domnului.

Viața omului ajunge la șaptezeci și chiar la optzeci de ani pentru cei mai tari, însă în toți anii aceștia, nu i se oferă mai mult decât o „porție” de o zi, care încet, încet se adaugă la viața sa.

Dumnezeu să ne binecuvinteze!