Din nou copii

Din nou copii

Marcu 10:13-16

„I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.

Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei.

Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!”

Apoi, i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-și mâinile peste ei.”

Când eram copii ne uitam spre oamenii mari și doream tare mult să treacă timpul, să treacă anii cât mai repede, să creștem și să fim ca ei, mari, puternici.

De fapt fiecare copil își dorește să ajungă mare.

Fiecare se gândește la viața aceea când va fi matur și zice:

Când voi fi mare mă voi face cutare, sau cutare.

Și nu este greșit ca un copil să dorească să fie mare și să ajungă „cineva” în societate, să aibă funcții, sau o meserie frumoasă, dar când citim Cuvântul Domnului, descoperim dorința lui Dumnezeu cu privire la oamenii mari și anume, El vrea ca fiecare om mare, să se facă mic.

Pare un paradox, dar Domnul, Dumnezeu vrea să ne întoarcem din nou la copilărie într-un anumit sens și dintr-un anumit punct de vedere.

Creștinii, fără excepție, ar trebui să fie asemenea unor copii, dar nu copilăroși, nu smiorcăiți și nici într-un caz nu trebuie să fie plângăcioși, răutăcioși, sau obraznici.

Versetul 15 „Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!”

Pentru ca să înțelegem ce vrea să spună Domnul Isus în cuvintele acestea, trebuie să pătrundem în viața unui copil și să înțelegem felul lui de a fi, felul lui de a gândi, felul lui de a vedea oamenii și lucrurile din jurul său.

Desigur, ca oameni mari, ca oameni cu mintea așezată, putem să intrăm mai ușor în toate detaliile și chiar în gândirea unui copil.

Un copil, spre exemplu, este dependent total de părinții lui.

El nu este în stare să-și poarte de grijă și are mare nevoie de protecția celor care i-au dat viața și cel mai bine se simte în brațele mamei sau al tatălui său.

Copilul are nevoie de adăpost și hrană, de îmbrăcăminte, de protecție, de afecțiune, de dragoste, iubire, mângâiere și pe toate acestea le găsește numai în brațele mamei și al tatălui său.

El ascută de părinții săi și are încredere că tot ce i se promite se va împlini și va primi lucrul făgăduit, la vremea hotărâtă.

În al doilea rând, copilul are tendința să copieze și să facă ceea ce fac părinții. Chiar și vorbirea și mersul și gesturile…

La aceste lucruri ne cheamă și pe noi Domnul Dumnezeu, adică la dependență totală față de El, la supunere față de Domnul și la dorința tot mai fierbinte de al copia pe Domnul Isus Cristos.

„Fiți sfinți căci Eu sunt sfânt”. Zice Domnul.

Cum a trăit El, așa trebuie să trăim și noi.

Așa cum a umblat El pe pământ, în ascultare totală de voia Tatălui, tot la fel trebuie să umblăm și noi.

Matei 11:29: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

Așa cum un copilaș învață de la părinții lui să vorbească, să umble, să mănânce, să se îmbrace…, tot la fel Domnul Isus ne cere să învățăm de la El felul nostru de a fi creștini pe pământ.

Un vechi proverb englezesc spune: „Când te-ai născut, ai plâns, iar lumea s-a bucurat. Trăiește dar, în așa fel încât atunci când vei muri, lumea să plângă, și tu să te bucuri.”

Țelul nostru de viață, nu trebuie să fie acela ca la final, lumea să plângă pierderea unui om bun; ci mai degrabă noi trebuie să trăim ca niște copilași născuți din nou și în toată umblarea noastră să-L proslăvim aici pe pământ pe Domnul, iar când vom părăsi pământul să intrăm în bucuria Tatălui.

Coloseni 3:4 „Când se va arăta Cristos, viața noastră, atunci vă veți arăta și voi cu El în slavă.”

De aici rezultă țelul nostru suprem și anume, să-L avem pe Isus ca model de trăire, să fie El rostul vieții noastre și să-Și găsească întotdeauna bucuria și plăcerea în tot ce facem și în tot ce suntem, mai mult chiar decât își găsește o mamă bucuria în copilașul ei.

Așa să ne ajute Dumnezeu!