Despre Maria

„Sufletul meu mărește pe Domnul, și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile, pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutor robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa, cum făgăduise părinților noștri, față de Avraam și sămânța lui în veci.” (Luca 1:46-55)

Maria, un personaj important în Evanghelie. Ea a fost aleasă de Dumnezeu să aducă în lume pe Mântuitorul. Există două greșeli pe care le putem face cu privire la persoana și rolul Mariei. Primul; să-i atribuim un rol pe care nici ea, nici Dumnezeu nu l-a dorit. Al doilea; s-o ignorăm complet ca și când ea nu ar fi existat. Dacă rămânem în limitele a ceea ce spune Biblia despre Maria vom descoperi un model binecuvântat de credință și de mamă.

MARIA S-A CONSIDERAT ROABA DOMNULUI. Astăzi unii o consideră pe Maria regina îngerilor, mama lui Dumnezeu, mijlocitoare în mântuire, etc. În timp s-a împământenit un cult al Mariei, în care este venerată ca și Dumnezeu, cult care nu are rădăcini în Biblie, ci în religiile păgâne. Ea spune despre sine: „Iată, roaba Domnului”, și-L consideră pe Dumnezeu, mântuitorul ei. (Luca 1:38,47) A fi rob înseamnă pierderea tuturor drepturilor în favoarea stăpânului. Dacă Dumnezeu îți este mântuitor, salvator, înseamnă că tu ești complet dependent de El. Iertată-mi fie îndrăzneala, cred că văzând din cer ce au făcut unii oameni din ea pe pământ, Maria se simte teribil de jenată în fața Atotputernicului Dumnezeu.

MARIA A CREZUT CUVINTLE DOMNULUI. Ca răspuns la provocarea îngerului Gavril, Maria răspunde: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale”. Elisaveta, mama lui Ioan Botezătorul, spune cu privire la Maria: „Ferice de aceea care a crezut”. (Luca 1:45) Maria a crezut cuvintele îngerului Gavril, a acceptat prin credință lucrarea la care o chema Dumnezeu, măcar că nu înțelegea tot. Un om al lui Dumnezeu spunea: „Necredința Evei a adus moartea, iar credința Mariei a adus mântuirea”. Când oamenii îl cred pe Dumnezeu și acceptă chemarea Lui, El este onarot și în același timp onorează credința lor. Prin credință Maria și-a deschis gura și a rostit „Magnificat”, cântarea consemnată la începutul meditației, una din cele mai inspirate cântări din Scripturi.

MARIA A AVUT UN COMPORTAMENT PILDUITOR. Este scris că atunci când l-a adus pe lume pe pruncul Isus, păstra în inima ei tot ce se spunea despre El. (Luca 2:19) Mai apoi, Maria, înțelegând că nu are nimic personal de oferit lumii, îi sfătuiește pe ucenicii Domnului să facă orice le va zice Acesta. (Ioan 2:5) O vedem deasemenea pe Maria la picioarele Crucii încercând să înțeleagă mântuirea despre care a cântat cu treizeici și trei de ani în urmă. (Ioan 19:26-27) Ultima relatare din Scripturi cu privire la Maria o prezintă în Biserica primară, așteptând pogorârea Duhului Sfânt și revenirea în glorie a Fiului lui Dumnezeu. (Faptele Ap. 1:14)

Prin urmare, rămânând în canonul Scripturii, vom spune că Maria, mama lui Isus, este un exemplu pentru noi în ce privește curăția, modestia, credința, inspirația, ascultarea.