Despre iad

Doctor Lester Sumrall a primit de la Dumnezeu o viziune în care a văzut toată omenirea mergând pe o șosea foarte lungă și lată:

„Dumnezeu m-a ridicat până am ajuns într-un punct de unde vedeam dedesuptul meu, mulțimea nesfârșită de oameni, întreaga omenire. Apoi m-a purtat până departe, spre capătul șoselei și am văzut că aceasta se sfârșea brusc, la gura unei prăpastii. Când m-am uitat mai bine, am observat că prăpastia era de fapt un infern atât de adânc, că nu i se vedea fundul. Când procesiunea aceea interminabilă de făpturi umane a ajuns la capătul șoselei, s-a prăbușit toată în veșnicie. Când s-au apropiat de gura prăpastiei și au văzut ce soartă îi așteaptă, oamenii au fost cuprinși de disperare și încercau zadarnic să reziste presiunii covârșitoare a celor care veneau din urmă. Teribilul șuvoi al omenirii i-a împins însă peste marginea abisului, pentru totdeauna. Dumnezeu mi-a deschis atunci urechile ca să aud țipetele sufletelor osândite, ce se cufundau în adâncurile iadului... și le vedeam chipurile schimonosite de teroare. Brațele lor biciuiau bezmetec aerul, încercând să se agațe de orice.” ( Cartea, 23 minute în Iad)

A. Poate exista un așa loc? Mulți se îndoiesc de faptul că ar exista un iad? Pentru unii bunătatea lui Dumnezeu face imposibilă existența unei temnițe veșnice în care cei răi să fie pedepsiți. Bunătatea nu exclude însă dreptatea. Întrebăm: Își poate imagina cineva o societate fără legi, fără justiție, și fără temnițe pentru cei răi? Bineînțeles că nu! Atunci de ce ar fi i-logic ca Dumnezeu să aibă în eternitate un loc în care să fie izolate sufletele veșnice care au dovedit inapetit pentru ordinea divină?

Iadul – închisoarea lui Dumnezeu există! Logica o cere, iar Scriptura o afirmă. Mai mult de 150 de pasaje și versete din Biblie vorbesc, ca o avertizare, despre Iad. Iată câteva exemple:

-Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. (Matei 7:13)

-„Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă” (Matei 10:28)

-Daca mana ta te face sa cazi in pacat, taie-o; este mai bine pentru tine sa intri ciung in viata, decat sa ai doua maini, si sa mergi in gheena, in focul care nu se stinge, (Marcu 9:43)

-„Pe cand era el in Locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui si a strigat: "Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta." (Luca 16:23-24)

-Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica de la fata Domnului si de la slava puterii Lui, (2Tes. 1:9)

-„Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua." (Apocalipsa 21:8)

De remarcat faptul că Domnul Isus, venit fiind din cer, din veșnicie, este specialistul numărul unu în ce privește viața de dincolo. Fiul lui Dumnezeu a vorbit în predicile Sale mai mult despre iad decât despre rai, sigur, cu scopul de a ne avertiza să nu glumim cu sufletele noastre.

B. Înțelegem din Cuvântul Domnului că:

-Iadul (Gheena) este un loc în veșnicie de pedepsire a celor răi prin tot felul de chinuri (munci). În Iad nu există, milă, mângâiere, apă, lumină, odihnă.

-Situația celor ajunși în iad nu se poate schimba deloc. Dante a descris foarte plastic această realitate în Divina Comedie atunci când și-a imaginat că deasupra porții infernului sunt scrise cuvintele; „Lasciate ogni speranza, voi ch'intrate. ” (Lăsați orice speranță, voi cei care intrați).

-Pilda bogatului nemilostiv din Luca 16 este edificatoare în ce privește soarta celor ajunși în locul de chin...

-De remarcat că inițial acest loc teribil nu a fost creat pentru oameni, ci pentru Satan și îngerii lui. Omul a fost creat să trăiască veșnic pe pământ, însă păcatul îi transformă pe oameni în copii ai mâniei. Asocierea omului cu cel Rău în răzvrătire (păcat) face ca soarta lor să fie aceeași.

C. Spre deosebire de îngerii căzuți, pentru oameni există o veste bună. Versetul de aur al Bibliei spune: „Fiincă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3:16)

Acum două mii de ani Dumnezeu a adus o Jertfă pentru iertarea omului vinovat. Domnul Isus a plătit cu sângele Său prețul achitării omului păcătos. Oricine vrea să fie absolvit de condamnarea iadului trebuie să vină la Dumnezeu, să se pocăiască de păcatele sale, și să se încreadă în Hristos care a murit pentru iertarea lui.

Scriptura spune că dacă nu a venit până acum Judecată lui Dumnezeu peste generația aceasta, nu a venit pentru că Domnul are o îndelungă răbdare pentru voi (noi), și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. (2Petru 3:9) Isus Hristos ne izbaveste de mania viitoare. (1Tes. 1:10) Cei care însă resping oferta de pace a lui Dumnezeu prin Isus Hristos vor avea soarta fățarnicilor; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. (Matei 24:51)