Dependent de Dumnezeu

Dependent de Dumnezeu!

Exodul 33:12-15

„Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!” Și nu-mi arăți pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume și ai căpătat trecere înaintea Mea!”

Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște și voi avea trecere înaintea Ta. Și gândește-Te că neamul acesta este poporul Tău!”

Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă.”

Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.”

În lumea aceasta sunt mulți oameni privați de libertate, unii meritând din plin să stea izolați de restul lumii, alții fără nici o vină stau departe de dragii lor. Și sunt foarte multe tentative de evadare, unele chiar reușite. Însă dacă citim Scriptura, descoperim una dintre cele mai mari și mai spectaculoase „evadări” din istoria umanității.

Peste două milioane de oameni: bărbați, cu femei, copii, turme de animale și calabalâcuri au reușit să „spargă zidurile” celei mai păzite fortărețe: Egiptul antic și să se elibereze dintr-o robie care a durat peste patru sute de ani!

Dar lucrul acesta nu a fost la voia întâmplării și nu a fost gândit de oameni, ci a fost „evadarea” plănuită, pregătită și însoțită de Însuși Domnul Dumnezeu.

Fără ajutorul și intervenția directă a lui Dumnezeu, „evadarea”, eliberarea din robia Egiptului a unui popor numeros, ar fi fost imposibilă.

Tot la fel este și în cele spirituale; nimeni nu poate să se elibereze din „lanțurile” robiei păcatului fără intervenția lui Dumnezeu. În scopul acesta, L-a trimis în lumea noastră pe Fiul Său întrupat ca să Se jertfească pe Altar, pentru ca oricine Îl va primi ca Mântuitor personal, să fie eliberat, iertat, mântuit.

Evanghelia după Ioan 3:16. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omul), că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

Așadar, noi toți suntem dependenți de jertfa Fiului lui Dumnezeu și nimeni nu se poate mântui, elibera de sub robia păcatului decât primindu-L pe Isus ca Domn al inimii.

Moise a fost dependent de Dumnezeu în toată viața lui; de aceea sa rugat Domnului Dumnezeu și a zis: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi nu ne lăsa să plecăm de aici” El a preferat să rămână împreună cu tot poporul, în acel loc din pustie, decât să meargă oriunde fără Dumnezeu.

Și David a fost dependent de Dumnezeu chiar și atunci când copil fiind, îngrijea de oile tatălui său. El a fost dependent de Dumnezeu în lupta cu ursul și cu leul care încercau să-i sfâșie câte o oaie. A fost dependent de Dumnezeu în lupta cu Goliat; a fost dependent de Dumnezeu în războaiele pe care le-a purtat cu vrășmașii poporului său.

De aceea, fără să-L întrebe pe Dumnezeu, niciodată nu pleca la luptă împotriva vrășmașului.

Apostolul Pavel, un înțelept și „titan” al credinței le scrie filipenilor, spunându-le în 3:13-14 „Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”

Ce înțelegem din declarația aceasta de credință a lui Pavel? Înțelegem faptul că a sosit vremea să lăsăm trecutul deoparte și să ne avântăm spre viitor, încredințați de faptul că la capătul alergării ne așteaptă Fericitul nostru Tată, Domn și Dumnezeu.

Este vremea să nu ne mai frământăm mintea și gândurile cu lucrurile trecutului și să nu mai vorbim despre eșecurile, despre durerile, sau nerealizările din trecut.

Este vremea să ne bucurăm de prezent!

Este vremea să ne întoarcem cu toată inima către Dumnezeu, să ne încredem în făgăduințele Sale și cu mulțumire să pășim în fiecare dimineață încrezători spre veșnicie.

Este vremea să ne bucurăm de mântuirea pe care Domnul Isus Cristos ne-a dăruit-o prin jertfa Sa și să-L glorificăm pentru că ne este Domn, Frate și Prieten.

Dumnezeu promite să se implice personal în viața de fiecare zi, exercitându-și puterea ocrotitoare asupra oricărui credincios care dorește dependență totală de El, așa cum îi răspunde lui Moise în versetul 14: „Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă.”

Ce mare și ce bun Dumnezeu avem: El nu te lasă niciodată la greu.

De aceea spun și eu: „Vreau lângă Dumnezeu, să fiu mereu…” acesta este cântecul sufletului meu. Cu El vreau să fiu la plecare și la venire; Cu El vreau să fiu acasă și în călătorie; Cu El vreau să fiu aici pe pământ și în cer, tot cu El vreau să fiu.

Când simți prezența lui Dumnezeu și știi că este cu tine chiar și prin „valea” adâncă a suferințelor, poți face față cu tărie, la orice durere îți scoate în cale viața.

Lucrul acesta mă face să cred că siguranța nu constă în faptul că nu există pericole pe cale, ci constă în faptul de a te adăposti la „umbra aripilor lui Dumnezeu”. Psalmul 91.

Despărțiți de El nu putem face nimic.

Îndemnul Duhului și al meu, pentru tine prieten credincios, este acesta: Fii dependent de Dumnezeu în tot ce faci!

Cheamă-L în viața ta, în casa ta, în familia ta și El nu te va lăsa niciodată singur.