De n-ar fi fost Marele Har!

De n-ar fi marele har!

Romani 6:1-7

„Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?

Nicidecum! Noi, cari am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?

Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Cristos, am fost botezați în moartea Lui?

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.

În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.”

Harul, (mila, iertarea și îndurarea lui Dumnezeu), nu este lăsat omului ca un „duș” cu apă rece în care cineva să se „spele” ori de câte ori păcătuiește. Dimpotrivă, odată ce a fost mântuit (spălat) în jertfa Domnului Isus, nimeni nu mai are voie să trăiască în păcat, oricât de mult ar vrea cineva să interpreteze cuvintele lui Pavel din versetul 1: „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?”

Am observat în vremea aceasta din urmă, printre tineri în special, un curent mai liberal prin care vor să înmulțească „harul” prin păcat. Au pus chiar și în versurile unui cântec cuvintele lui Pavel ca pe o „rampă” de lansare a păcatului, călcând în picioare harul măreț al lui Dumnezeu.

/„Acolo unde-i mult păcat, /e har mai mult, nemăsurat…”/ Ce înșelăciune a celui rău! Doamne, trezește azi poporul!

Apostolul lămurește foarte clar faptul că harul lui Dumnezeu nu este o „monedă” ieftină, spunând în continuare, versetul 2: „Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?”

Este foarte adevărat faptul că „prin har am fost mântuiți, prin credință…”, dar Harul acesta s-a arătat odată pentru fiecare dintre noi, ca să ne elibereze de patimi, de păcat. Ori dacă nu ne debarasăm de omul vechi și dacă trăim în continuare în păcat, este ca și cum L-am răstigni din nou pe Domnul Isus.

De fapt Harul este originea salvării noastre din păcat și din moarte, pentru că prin har am fost mântuiți prin credință și aceasta nu vine de la noi după cum spune apostolul Pavel.

„Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?”

Harul lui Dumnezeu nu este un dar de mâna a doua, un cadou ieftin, ca cineva să-și justifice trăirea în păcat și Dumnezeu să-l înmulțească mereu. Pentru ca Harul să ajungă la noi, Dumnezeu Tatăl a plătit cu prețul vieții Fiului Său.

Prin urmare nimeni nu are voie să se joace cu Harul lui Dumnezeu, pentru că dacă nu ar fi fost „Marele Har”, dacă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu ni S-ar fi arătat la Cruce, nimeni nu ar fi avut șansa mântuirii.

Unii înțeleg că odată mântuiți, pot să-și trăiască viața după cum vor, justificându-se prin cuvintele apostolului și răstălmăcindu-le, pentru a trăi mai departe în păcat și fărădelege, crezând că Harul este ieftin și se dă oricum și oricui.

Iarăși zic: O mare înșelăciune!

Harul ne ține în „corabia” care plutește prin furtuni și valuri mari. De n-ar fi Marele Har, demult ne-ar fi luat apele și ne-ar fi înghițit vrășmașul sufletelor noastre.

Dacă treci printr-o perioadă grea, tulbure și întunecată, dacă anxietatea și minciunile dușmanului te apasă, nu lăsa „garda” jos, prinde curaj și luptă mai departe.

Dumnezeu Tatăl nu este indiferent și nici nepăsător față de situațiile cu care te confrunți și nici de starea în care te afli. El nu te conduce spre anxietate și nu El îți pune gânduri de disperare în minte.

Imaginează-ți că stai la o masă, față în față cu Păstorul cel bun. El te-a câștigat cu prețul vieții Sale, te-a condus prin văi întunecate, te-a ridicat atunci când zăceai în „moarte” și te-a smuls din pulbere cu harul ca să ajungi la masa Lui.

Este har! Domnul Dumnezeu Își revarsă mila și îndurarea peste copiii Săi.

El îți întinde masa în mijlocul greutăților și în mijlocul potrivnicilor tăi. Ceea ce contează este să stai în prezența Lui și să vorbești cu El, așa cum stau doi prieteni de vorbă, împărtășindu-și tainele inimii.

David, omul după inima lui Dumnezeu, s-a încrezut în Domnul din copilărie până la bătrânețe și a mărturisit lucrul acesta în Psalmul 23: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic…”

Psalmul 23 este un izvor nesecat, care adapă sufletele însetate după neprihănire.

Îți înviorează sufletul după cum este scris în versetul 3. Păstorul nostru este real, adevărat, este cu noi în toate zilele vieții noastre până la sfârșit după cum a promis.

El, „Marele Har” a venit să ne învioreze sufletele, să ne redea speranță de viață și nimeni nu face lucrarea aceasta mai bine decât El.

Domnul Isus ne paște în locuri pline de viață, ne duce la ape de odihnă, ne înviorează sufletul, toiagul și nuiaua Lui ne mângâie, El ne întinde masa, El ne unge capul. Este mare Har!

Se îngrijește de fiecare dintre noi, mai mult decât se îngrijește o mamă de odrasla ei.

De n-ar fi fost Marele Har, noi toți eram pierduți în grozăviile întunericului și astăzi eu nu aș fi scris aceste cuvinte. Dar Harul m-a scos din „noroi” și din „moarte”, și trăiesc prin Har cu nădejdea că Îl voi vedea față în față pe Mântuitorul.