Cuvintele tale au putere!

Cuvintele tale au putere!

1 Petru 3:9-14

„Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea.

„Căci cine iubește viața, și vrea să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău, și buzele de la cuvinte înșelătoare.

Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea, și s-o urmărească.

Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul. “

Și cine vă va face rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine?

Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveți nici o teamă de ei, și nu vă tulburați.”

Cel care a vorbit din veșnicie, este Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. El era Cuvântul, era cu Dumnezeu și era Dumnezeu. (Ioan 1).

Așadar, Domnul Isus, a rostit primul cuvânt în univers și tot El îl va avea pe ultimul; și cuvintele Lui sunt pline de farmec, de mângâiere, de credință și de viață.

Domnul Dumnezeu l-a creat pe om, l-a făcut după asemănarea Sa și i-a dat abilitatea de a articula cuvinte, de a comunica, de a sta de vorbă cu Făcătorul lui.

Dar în decurgerea timpului, omul s-a îndepărtat de Dumnezeu și a întrerupt dialogul cu Creatorul.

„Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.”(Geneza 6:5).

Până în zilele noastre, oamenii, generație după generație și-au schimbat felul de vorbire, fiind influențați de același „Șarpe” veninos care a ispitit-o pe Eva în Eden.

Dumnezeu nu s-a schimbat; El a rămas aceeași Dumnezeu, care vede până în adâncul inimii omului, chiar și gândurile nu-I sunt ascunse.

Așadar, prieten drag, păzește-ți inima mai mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieții, dar și cele ale morții.

Izgonește neadevărul din gura ta și depărtează viclenia de pe buzele tale, pentru că înaintea lui Dumnezeu ești ca „o carte” deschisă pe care o citește negreșit, ori de câte ori vorbești.

De aceea, David zice în Psalmul 104:34 „Fie plăcute lui Dumnezeu, cuvintele mele.”

Versetul 10: „Căci cine iubește viața, și vrea să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău, și buzele de la cuvinte înșelătoare.”

Domnul Isus ne-a lăsat o pildă frumoasă în sensul acesta, iar noi urmași ai Săi trebuie să facem la fel. Să urmăm pilda binecuvântărilor, al rostirii cuvintelor drese cu sare, pline de har și a facerii de bine.

Profetul Isaia scrie în Capitolul 53:7 „Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura de loc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.”

„Cărarea” pe care mergi trebuie să fie netedă și toate căile tale trebuie să fie hotărâte în credință, urmând exemplul de trăire, vorbire și umblare al Domnului Isus; nu te abate nici la dreapta nici la stânga; ferește-te de rău, după cum este scris în Proverbe 4:23-27:

„... Cuvintele acestea să nu se depărteze de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Caci ele sunt viața pentru cei ce le găsesc și sănătate pentru tot trupul lor”

Când ești batjocorit, nu întoarce batjocora; dimpotrivă, binecuvântează pentru că noi suntem sortiți binecuvântării lui Dumnezeu și nu batjocorii.

Cu ani în urmă, o soră din adunare s-a supărat pe mine și m-a certat, deși nu aveam nici o vină.

Eu i-am răspuns și i-am zis: - Domnul să vă binecuvânteze! Dar ea, mi-a întors vorba și mi-a zis, mai supărată: „Ba, pe tine!” Binecuvântarea cu care eu am binecuvântat-o, s-a întors la mine, pentru că sora nu a primit-o.

Ce frumos ne învață cuvântul lui Dumnezeu în versetul 9: „Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea.”

Cuvintele lui Dumnezeu au putere de creație: El a zis și s-a făcut! A zis să fie lumină și s-a făcut lumină; a zis să fie viețuitoare pe pământ, în văzduh și în mări și au luat ființă…

Și cuvintele noastre au putere, pentru că în noi locuiește Însuși Dumnezeu (Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu?) Nu întâmplător Duhul Domnului ne interzice să blestemăm, să batjocorim, să ocărâm pe aproapele nostru și ne poruncește să binecuvântăm, să vorbim de bine, să ne rugăm unii pentru alții.

Iacov fratele Domnului Isus scrie în epistola sa 5:16b „…Mare putere are rugăciunea fierbinte (cuvintele rostite) a celui neprihănit.”

Primindu-L pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor, noi am primit mângâierea lui Dumnezeu și odată cu ea puterea de a-i mângâia pe alții, cu mângâierea Duhului Sfânt care locuiește în noi.

Prin urmare, prieteni dragi, putem să facem bine celor de aproape și celor de departe, vorbind cu ei despre binefacerile lui Dumnezeu; putem să ajutăm un suflet să se ridice printr-un cuvânt bun, putem să mângâiem sufletele întristate, putem să-i „udăm” pe alții căci așa cum vom face, așa vom primi.

Cu puterea cuvintelor pe care le ai de la Duhul Sfânt: mângâie, binecuvântează, întărește în credință pe cei de lângă tine, roagăte și astfel vei fi întărit, tu însuți. Dacă vor bate „vânturi” puternice în „barca” vieții tale, și dacă „valurile” vor fi înfuriate, tu vei sta liniștit în „furtună”, pentru că ai lucrat după voia lui Dumnezeu.

La Poarta Frumoasă era ologul căruia Petru ca și Ioan i-au poruncit: „În numele Domnului ridică-te în picioare” și ologul s-a ridicat, pentru că la cuvintele rostite în Numele Domnului, orice duh de neputință, sau de boală cad în leșin și omul se face sănătos.

La cuvântul tău rostit cu credință, orice duh de neputință va fi alungat și orice inimă întristată va fi înviorată.

Nu spune niciodată: „Nu pot să fac lucrul acesta”

Domnul Isus îți dă putere de înfăptuire a oricărui bine. El îți pune în gură cuvinte pline de farmec, de mângâiere, de îmbărbătare și putere. Spune sufletului tău, așa cum a spus apostolul Pavel: „Pot totul în Hristos care mă întărește…”