„Cuvântul S-a făcut trup” - Ioan 1:14-18

„Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr... ” (Ioan 1:14-18)

„Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (14) Dumnezeu răspunde nevoi noastre. Prin Isus Hristos, Atotputernicul vine printre noi, oferindu-ne harul și adevărul. Cugetătorul numește aceasta: îndumnezeirea firii. Cuvântul, prin care au fost făcute toate lucrurile, a ales să locuiască printre noi. Prin tăria puterii Sale infinite, S-a născut asemeni nouă, ca și un prunc, în carne și oase. Nu un vis, nu o vedenie, nu o arătare pasageră; ci a trăit ca Om între oameni. Ioan spune: „... am privit slava Lui... ” Probabil este o referire directă la slava lui Isus văzută la Muntele schimbării la față. (Marcu 9:2-7) Dar întreaga Lui personalitate și tot ce a făcut în cei 33 de ani cât a fost fizic printre noi, a dovedit cu prisosință că este mai mult decât un om. Expresia, singurul născut din Tatăl, vrea să spună că El este, în sens deplin al noțiunii, unicul Fiu al lui Dumnezeu.

„Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine, este îniatea mea, pentru că era înainte de mine.” (15) De altfel misiunea principală a lui Ioan a fost să-L prezinte lumii pe Fiul lui Dumnezeu. Cronologic, Ioan Botezătorul era născut cu șase luni înaintea Domnului Isus. Ceea ce spune Ioan însă prin cuvintele sale este că, Isus există din veșnicie. De aceea și cinstea Îi este mai mare: „eu nu sunt vrednic să-i desleg cureaua încălțămintelor Lui”. (27) Unul din cel mai emoționat și semnificativ moment, în relația dintre Ioan și Domnul Isus, s-a consumat atunci când, a doua zi după botezul Dumnului, Ioan văzându-L pe Isus venind spre el, a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (29)

„Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.” (16-17) Toți cei credincioși au primit, primesc, din abundența Lui, daruri după daruri. Cuvântul har însemnează, dar nemeritat, favoare plină de iubire, revărsată peste cei care de acum sunt copiii lui Dumnezeu prin nașterea din nou. În momentul acesta Evanghelistul Ioan face referire la Legea mozaică, atât de scumpă evreului. Prin Lege a venit în lume o cunoaștere parțială, cunoaștere care a dat naștere unei poveri enorme; prin faptul că a revelat păcatul, oferind soluții parțiale și neatisfăcătoare pentru a-l învinge. Prin Isus Hristos vine harul salvării și cunoașterii depline. Cineva spunea: „Tot ce are mai bun Cerul, pentru tot ce are mai rău pământul”.

„Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (18) Este un fapt; deși am fost creați după asemănarea lui Dumnezeu, El este atât de diferit și de mare față de noi, încât este imposibil să fie văzut de ochiul omului. A trebuit ca singurul Lui Fiu să se facă om pentru a-L cunoaște. Astfel, văzându-L și auzindu-L pe Isus îl vedem pe Dumnezeu. (Ioan 14:7-9) Isus, spune Scriptura, este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui. (Evrei 1:3)

„Fiind adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, S-a făcut Fiul omului, pentru a face pe oameni fii ai lui Dumnezeu”. - Ioan Gură de Aur