Cuvântul însoțit de fapte!

Cuvântul însoțit de fapte!

Iacov 1:22-24

„Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu numai ascultători, (sau numai cititori), înșelându-vă singuri.”

„Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească în oglindă și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.”

Cuvântul lui Dumnezeu schimbă vieți, el smulge pe cei ce îl primesc din ghearele morții. Este sămânța bună a speranțelor noi, semănată în orice inimă care se lasă prelucrată de către Duhul Sfânt. De aceea Dumnezeu îi spune poporului prin gura lui Iosua, capitolul 1:8 „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrurile tale, și atunci vei lucra cu înțelepciune.”

Fără fapte, cuvintele sunt moarte, nu au nici o putere, nu au nici o valoare înaintea lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus împreună cu ucenicii s-au întâlnit la poarta cetății Nain cu un cortegiu care conducea un tinerel mort la groapă, Mântuitorul i-a spus mamei îndurerate: „Nu plânge!” dar cuvintele acelea nu au avut niciun efect, sau poate au răscolit și mai mult durerea mamei.

Domnul Isus știe că vorbele nu sunt îndeajuns, de aceea S-a oprit lângă lacra în care zăcea trupul fără suflare al acestui fiu, a întins mâna și a poruncit vieții să se întoarcă în trupul tânărului. Apoi i l-a dăruit mamei viu. Aceste cuvinte însoțite de faptă au adus mare bucurie în inima mamei văduve.

Criticii care încearcă să interpreteze și să deformeze conținutul Scripturii vor pieri împreună cu toate corecturile și cu toate teoriile lor, dar Cuvântul va rămâne veșnic, pentru că este viu.

Se zice că în anul 1758, Voltaire a afirmat în bătaie de joc că peste o sută de ani Biblia va fi de mult o carte uitată, și că nu va mai exista, iar creștinismul va fi doar istorie, dar s-a înșelat amarnic!

Ca o palmă pe care Domnul Dumnezeu o dă celor ce nesocotesc ceea ce este sfânt, exact după o sută de ani de la cuvintele rostite de către acel ateu, în casa în care a trăit a fost depozit de Biblii, pentru că Dumnezeu nu Se lasă niciodată batjocorit.

Cuvântul lui Dumnezeu este viu și nu moare niciodată. Și Cuvântul are un nume minunat: Isus! Ioan 1:1-3. „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Rezultă că, înainte ca să ne ceară nouă să împlinim Cuvântul, L- a împlinit El Însuși, pentru ca să ne fie exemplu de viață.

Înainte ca să ne ceară nouă să ne iertăm unii pe alții, ne-a iertat El pe noi, înainte ca să ne ceară nouă să ne iubim unii pe alții, ne-a iubit El pe noi, și înainte ca să ne ceară nouă să ne rugăm unii pentru alții, s-a rugat El pentru noi.

Prin urmare Domnul Isus are tot dreptul să ne ceară să împlinim Cuvântul lui Dumnezeu, cu fapta.

Biblia nu trebuie luată ca pe o carte de istorie și nici ca pe o carte de profeții nedescifrabile, pentru că ea este o carte în care Domnul Dumnezeu Se descoperă pe Sine însuși ca Dumnezeu unic Creator. Îl prezintă pe Fiul Său ca pe Mântuitorul și nu ca pe unul dintre mântuitori, ci ca pe Singurul Mântuitor, adevărat: Isus Cristos!

Biblia este o carte a prezentului continuu.

Chiar dacă noi vorbim despre Vechiul Testament, nu înseamnă că este o carte învechită, ea este o carte veșnic valabilă.

Dacă citești cu atenție Vechiul Testament vei descoperi că, prin el, Dumnezeu pregătește pământul și pe locuitorii lui pentru venirea Fiului în trup, iar cele patru Evanghelii ale Noului Testament explică atât de clar despre viața Sa pământească, despre învățăturile Mântuitorului, despre mântuire și despre viața veșnică.

Iar ultima Carte, Apocalipsa, descoperă biruința Mielului lui Dumnezeu în lupta cu cel rău, cât și asupra morții.

Tot în cartea Apocalipsa ni se descoperă faptul că prin Cel ce a biruit lumea, noi suntem mai mult decât biruitori. În Cartea aceasta Sfântă, Dumnezeu nu vrea cu niciun chip să sperie lumea, ci dimpotrivă, vrea să-i descopere o cale mult mai bună care duce la mântuire și la o destinație glorioasă în prezența Sa.

Eu supranumesc Biblia ca fiind „Scrisoarea de dragoste” pe care Domnul Dumnezeu Tatăl o trimite fiecărui suflet născut pe pământ, indiferent de starea lui socială, de culoarea pielii, de limba vorbită; descoperind în ea pe Fiul Său, pe Domnul Isus, Mirele ceresc, în cea mai frumoasă lumină.

Și orice om care o citește va descoperi frumusețea, gingășia, măreția Fiului și cu siguranță se va îndrăgosti de El și va deveni parte din Biserica Sa, care este supranumită Mireasă.

Ca să putem să ne facem o imagine a acestui lucru, Domnul Dumnezeu ne dă un exemplu în Cartea Estera, unde împăratul Ahașveroș, după ce a alungat-o pe împărăteasa Vasti de la palat, a trimis „scrisori”, în întreaga împărăție, prin care a dat poruncă „Să se strângă toate fetele fecioare, frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, famenul împăratului și păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit, și dintre ele să-și aleagă o altă împărăteasă.”

Astăzi orice om care primește invitația Tatălui ceresc la nunta Mielului în calitate de mireasă, este pregătit de către Duhul Sfânt, care oferă tot ce este necesar creștinului pentru pregătirea întâlnirii cu Mirele.

Mai întâi Duhul Sfânt oferă Cuvântul Sfânt, Biblia, care este lăsată de Domnul Dumnezeu ca oamenii să nu fie cufundați într-o „ceață spirituală” și să nu se frământe cu tot felul de întrebări fără răspuns, este lăsată ca să descopere pe Singurul, Unicul Mântuitor, pe Isus Cristos Domnul.

Numai necredincioșii caută gâlceavă și pun tot felul de întrebări, unele năstrușnice, altele de-a dreptul nebune.

Credincioșii citesc cu plăcere Scriptura și o primesc așa cum este scrisă, chiar cu judecățile, cu pedepsele îngăduite de Dumnezeu, și chiar dacă unele lucruri sunt neînțelese de mintea omenească limitată, creștinii cred, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă Tatăl din cer a hotărât să-l facă pe om după chipul și asemănarea Sa, iar omul a ales, la rândul său, să se facă după chipul și asemănarea celui rău, nu este vina Creatorului.

Nu Dumnezeu poartă vina păcatului și a răutății care au ajuns la culme! Credincioșii trebuie, potrivit cuvintelor apostolului Iacov, să adune Cuvântul Sfânt în cămara inimii și să-l împlinească cu fapta, ținând sus adevărul lui Dumnezeu.

Dar nu poți să faci faptele credinței prin puteri proprii, fără Domnul Isus. Ioan 15:5 „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne În Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

Oamenii fără Dumnezeu pot să construiască rachete cu care să se zboare printre stele, să construiască aparate sofisticate, dar pe calea credinței nu vor putea să facă un pas fără Domnul Isus.

Mântuitorul spune în Ioan 13:17 „Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți. !

Nu este fericit cine știe multe, ci este fericit cel ce împlinește învățăturile lui Dumnezeu.