Cu Dumnezeu – Apocalipsa 21:1a

„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou... ” (Apocalipsa 21:1a)

Necredincioșii socotesc că dacă ar exista Dumnezeu ar trebui să se arate. Carl Sagan, un scriitor prolific de nuvele SF, se face purtătorul de cuvânt al milioanelor de sceptici atunci când întrebă: „Atotputernicul Dumnezeu a creat Universul... apoi a decis să nu arate nici o dovadă a existenței Sale?”

Cum stau de fapt lucrurile! ? !

1) Dumnezeu nu s-a ascuns după ce a creat universul și omul. Iată ce spune Biblia: „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei... ” (Genesa 3:8^a) Înțelegem de aici că la început între Dumnezeu și primii oameni a existat o relație bogată și cât se poate de normală. Însă în această relație frumoasă a intervenit ceva, infidelitatea numită neascultare. Cunoașteți povestea căderii? ...

Vedeți dumneavoastră, Dumnezeu și păcatul nu pot sta împreună. Dați-mi voie să subliniez cu două versete din Scriptură: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui... ” (Isaia 59:1-2)

2) Aici trebuie neapărat răspuns la o întrebare: Ce este păcatul de produce un așa mare rău încât ne desparte de Dumnezeu? Orice societate este guvernată de legi. Fără o minimă ordine interioară o societate nu poate exista. Și lumea lui Dumnezeu este guvernată de legi, legi enunțate de Legiuitorul suprem, legi conforme cu caracterul Acestuia (... ). Păcat este denumirea biblică și religioasă a încălcării unei legi sau porunci divine. Păcatul este o infracțiune, o fărădelege (1Ioan 3:4), o faptă în afara legilor lui Dumnezeu. Păcatul, fie că este mic sau mare, este săvârșit în primul rând împotriva caracterului și ordinii lui Dumnezeu. Fiecare păcat este o declarație de independență și de război împotriva Atotputernicului, care reclamă reacția Acestuia. (Psalmul 51:4; Habacuc 1:13; Romani 6:23)

Aici trebuie discutată o prejudecată. Oamenii au o repulsie față de tot ce este lege și gândesc că Dumnezeu este împotriva lor atunci când le cere una sau alta. Nimic mai fals! Atunci când Dumnezeu ne dă legi și porunci, nu se gândește în primul rând la El, ci la binele nostru. Bunăoară, să nu ai alți dumnezei, să nu furi, să nu fie nimeni între voi care se ocupă cu ghicitul și vrăjitoria, sunt rânduielei de bun simț. Nu există decât un singur Dumnezeu, este inutil să-ți faci idoli; sau, ce ar fi o țară în care toată lumea ar fura pe toată lumea; sau, o societate dominată de superstiție și demonism. Legile lui Dumnezeu sunt bune. Iar dacă hotărâm să le călcăm nu-I facem Domnului nici un rău, doar nouă ne cauzăm prejudicii.

Acum, de la proto-părinții noștri păcatul e în natura umană, în fiecare din noi există înclinația spre păcat. Romani 5:12 „De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit…” Deci, fiecare cu slăbiciunle și păcatele noastre. În contextul acesta păcătos, nu trebuie să ne așteptăm să-L vedem pe Sfântul Dumnezeu.

3) Totuși, chiar și în aceste imprejurări sumbre Dumnezeu a făcut cumva posibilă venirea Lui la noi. Isus din Nazaret este încarnarea lui Dumnezeu. Prin El Atotputernicul ridică păcatele lumii și ne readuce în prezența Lui. (Ioan 1:29; 14:6b) Credinciosul (a) regăsește părtășia cu Dumnezeu prin mijlocirea Domnului Isus cu ajutorul Duhului Sfânt. Ioan, apostolul inspirat, spune: „... Și părtășia noastră este cu Tatal și cu Fiul Său, Isus Hristos”. (1Ioan 1:3)

Și apoi, trebuie de spus că există în derulare un plan de înoire a tuturor lucrurilor de pe pământ. Domnul Isus, care este Dumnezeu, a promis că se va reîntoarce pe pământ împrenună cu sfinții și vor reinstaura ordinea de dinaintea căderii omului în păcat. Atunci se va împlini cuvântul profetic care spune: „Se va intampla in scurgerea vremurilor ca muntele Casei Domnului va fi intemeiat ca cel mai inalt munte; se va inalta deasupra dealurilor, si toate neamurile se vor ingramadi spre el. Popoarele se vor duce cu gramada la el si vor zice: "Veniti sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui, si sa umblam pe cararile Lui." Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim, cuvantul Domnului. El va fi Judecatorul neamurilor, El va hotari intre un mare numar de popoare; asa incat din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul. - Veniti, casa a lui Iacov, sa umblam in lumina Domnului! -” (Isaia 2:2-5)

Mai mult, la sfârșitul timpului cerul, pământul și marea vor fi înlocuite de un cer nou și un pământ nou în care va locui neprihănirea, și în care oamenii vor locui fizic împreună cu Dumnezeu pentru eternitate.

Dacă prima carte a Bibliei ne prezintă drama distrugerii, ultima carte ne revelează speranța reînnoirii: „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, care zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au tecut.” Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a zis: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte, sunt vrednice de crezut și adevărate.” Apoi a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apelor vieții. Cel ce va birui, va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, și el va fi fiul Meu. Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul, care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:1-8) Aleluia!