Credința biruitoare

Credința biruitoare

Evrei 11:33-34

„Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștile vrășmașe.”

De ce credința, aduce biruință în orice încercare?

Pentru că prin credință, omul se apropie de Dumnezeul Cel viu și în El, orice încercare, orice luptă cu vrășmașul, sau cu boala este biruită. Psalmul 18:29: „Cu Tine mă năpustesc împotriva unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.”

Prin credință, te faci plăcut lui Dumnezeu (Capitolul 11:6) și El nu te lasă nici odată la greu.

Nu întâmplător, Cuvântul lui Dumnezeu ne povățuiește să străbatem Calea mântuirii prin credință oricât de grea ni s-ar părea la un moment dat, pentru că la finalul ei „călătoriei”, ne așteaptă fericirea veșniciei.

În data de 22 Ianuarie 2023, fiind internat de urgență, cu fractură de tibia și peroneu la piciorul drept, în Spitalul Floreasca, am primit de la cineva din Biserică, următorul mesaj:

„Nu vă descurajați frate Virgil.

Dumnezeu ne trece prin ape adânci, nu ca să ne înece, ci ca să ne învețe să înotam.

Dumnezeu poate v-a dus acolo, în spital, pentru un suflet, sau ca să vă șlefuiască mai mult, ca să străluciți în credință.”

Mărturisesc faptul că nu este ușor să fii șlefuit ca să ajungi un giuvaier în „coroana” Domnului Isus.

Dar dacă așa vrea Tata din cer, trebuie să te lași prelucrat de El.

Însă ce am învățat eu din toată experiența aceasta dură, este faptul că dacă vei înota tot mereu în ape mici, lângă mal și nu te vei lăsa purtat de curentul Duhului Sfânt la ape adânci, nici să nu te aștepți la experiențe și biruințe cu Domnul.

Domnul Dumnezeu nu vrea să fim niște fricoși, bălăcindu-ne tot timpul lângă „mal”, în ape până la gleznă. Și nu vrea să rămânem până la adânci bătrânețe, tot cu „biberonul”, hrănindu-ne cu lapte, ci El vrea să ne hrănească cu bucate tari.

Este adevărat că uneori este greu să lași „biberonul”. Nu ați observat cât de greu îi este unei mame să dezvețe copilul de suzetă?

Așa este și în cele spirituale; dacă încerci să pui pe Altar bucate mai tari (o predică de trezire și chemare la pocăință), nu mai rămâi în grațiile poporului.

Zicea Domnul Isus când încă era cu ucenicii: „Cine crede în Mine, va face lucrări mai mari decât cele pe care le-ați văzut la Mine.” Însă oamenilor nu le vine să creadă cuvintele Domnului Isus, pentru că sunt prea „tari” pentru ei.

De ce Domnul dă putere celor ce se încred în El? Tocmai ca să-Și proslăvească Numele și ca să se mândrească cu copiii Săi așa cum Tatăl din cer se mândrea cu Fiul Său, la Iordan: „Acesta este Fiul Meu, prea iubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea”.

În al doilea rând, vreau să spun că, nu este necunoscut faptul că din pricina unor greutăți mai mari, sau a unor necazuri, sau boli avem tendința fireasca să ne certăm cu Dumnezeu.

Avem pornirea aceasta a firii, de a pune tot felul de întrebări ne la locul lor: De ce? De ce mie? Până când Doamne?

Și nu ținem seama că de fapt, în suferință Dumnezeu ne dă prilejul binecuvântat să ne apropiem mai mult de El, să-L cunoaștem mai mult, mai aproape, mai intim și mai personal.

Pentru că ne-am obișnuit să-L cunoaștem pe Domnul, prin ochii altora. Ne-am obișnuit să-L cunoaștem prin ceea ce ne spun alți despre El, sau prin suferințele și experiențele altora și Domnul Dumnezeu nu se mulțumește cu atât de puțin din partea noastră. El ne vrea mai aproape, mai încrezători, mai credincioși.

El vrea să ne vorbească în „cămăruță”, în intimitate.

Textul din Evrei 11 nu este o „poezie” pe care să o învățăm, ci este exemplu de urmat în experiențele vieții, printr-o credință neclintită în Dumnezeu.

Avem în Scripturi atât de multe exemple de oameni care au trecut prin experiențe grele, unele de viață și de moarte, dar au fost biruitori în toate, pentru că l-au cunoscut pe Dumnezeul cerului și al pământului și s-au încrezut în El.

Avraam a fost încercat la Muntele Moria, unde Domnul Dumnezeu i-a cerut să-l aducă ardere de tot pe singurul lui fiu, pe Isac.

Daniel a trecut printr-o experiență de moarte, petrecând o noapte, aruncat fiind, într-o groapă plină cu leii înfometați.

Iov a „trăit” experiența vieții, pierzând într-o singură zi tot: bogății, copii, robi, roabe, prieteni.

Pavel a trecut prin experiențe grele de viață.

2 Corinteni 11:24-25 „De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adâncul mării…”.

David era în mare strâmtorare când cu întâmplarea de la Țiclag dar: „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui.”

Toți aceștia și mulți alții, ca ei au ieșit biruitori din încercări, pentru că s-au încrezut în Dumnezeul pe care l-au cunoscut personal.

Așa vrea Domnul, să-L cunoaștem și să ne încredem cu toată inima în El, fiecare dintre noi în mod personal.

Cred că unul din scopurile lui Dumnezeu, îngăduind să trec prin suferință, a fost și acesta: să mă opresc și să-L caut mai aproape, să-L cunosc personal, stând de vorbă cu El, zi de zi.

Este atât de înălțător și de frumos să stai de vorbă cu Domnul, așa cum stai de vorbă cu un prieten intim. Sau, este atât de plăcut și dulce, să stai de vorbă cu Isus; este ca atunci când vorbești cu iubitul, sau cu iubita ta.

Ba, chiar este mai plăcut pentru că înaintea Domnului poți să-ți descarci povara inimii și să fii ascultat și ajutat în greul vieții.

În același timp, este atât de plăcut să îți împărtășești realizările, bucuriile, sau frumusețile cu Cel ce împărtășește cu tine totul: și greul, și necazul, și bucuriile.

El a împărtășit cu noi „paharul”!

Isus a băut paharul suferințelor, pe care ar fi trebuit să-l bem noi, iar nouă ne-a dat să ridicăm și să bem „paharul izbăvirilor”.

Nu descuraja suflete drag Domnului, oricare va fi necazul, strâmtorarea, sau boala prin care vei trece.

Rămâi credincios Domnului! Numai credința neclintită în Domnul Dumnezeu îți aduce birunță în încercare.