Comoara ascunsă în inimă!

Comoara ascunsă în inimă!

2 Corinteni 4:7

„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.”

În Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, avem viața, mișcarea și ființa, după cum afirmă Scriptura în Fapte 17:28. Datorită Mântuitorului nostru respirăm, prin El ne mișcăm, de fapt prin El existăm, sunt cuvintele scrise în Evanghelii, și aceasta este realitatea.

Nădejdea noastră în ce privește prezentul și viitorul se bazează pe Dumnezeul cerului și al pământului, care ne-a pregătit loc lângă El în cer. Nu ne bizuim pe lucrurile pe care le vedem sau le atingem, nici pe cele pe care le gustăm sau le mirosim; nu ne punem nădejdea în politicieni, nici în starea materială sau alți factori lumești. Noi ne bizuim pe Dumnezeu.

În Domnul Dumnezeu avem răscumpărarea, prin sângele Fiului Sfânt, prin jertfa de la cruce avem iertarea păcatelor noastre. Dacă Isus Cristos este Comoara inimii noastre, atunci suntem niște oameni împliniți și nu ne mai lipsește nimic.

Suntem printre oameni, oameni binecuvântați!

Apostolul vorbește despre slujirea creștinului, uneori în necaz, în prigoană, în suferință, dar cu nădejde și credință mare în Dumnezeul cel viu; el arată că biruința omului credincios nu stă în puterea firii umane, ci în puterea divină, adică în „comoara” pe care o purtăm în vasele acestea de lut (Isus Cristos în inimi credincioase).

Apostolul Pavel nu folosește cuvinte înșelătoare pentru a propovădui Evanghelia. Deși Evanghelia poate rămâne ascunsă pentru cei necredincioși, din cauza „dumnezeului veacului acestuia” (diavolul), slujitorul lui Dumnezeu, fiind călăuzit de Duhul Sfânt, este întotdeauna sincer în exprimare, punând în lumină adevărul despre Isus Cristos ca Domn și Mântuitor al sufletelor flămânde după adevăr.

Versetele 2-5 din același capitol: „Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.”

Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus.”

„Vasul de lut” este folosit de către apostol ca o metaforă și descrie slăbiciunea sau fragilitatea credinciosului în care este pusă o „comoară” dătătoare de viață, de putere și perseverență în lucrare, tocmai pentru ca puterea făgăduită ucenicilor, să fie văzută și dovedită ca venind de sus, de la Dumnezeu și nu de la oameni.

Fapte 1:8: „…voi veți primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”

Duhul Sfânt, comoara neprețuită pe care o purtăm în vasele acestea de lut, ne dă putere să înaintăm pe Cale, să nu obosim și să nu dăm înapoi. Iar făgăduința Domnului Isus este o sursă de încurajare pentru oricare credincios care trece prin încercări, arătând că suferința în trup nu este finalul, iar puterea lui Dumnezeu se vede în slăbiciunile noastre.

Proorocul Țefania aduce în inima credinciosului liniște și chiar bucurie în suferințe, spunând cuvintele acestea în 3:17: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea in dragostea Lui, și nu va mai putea de veselie pentru tine.”

Există o imensă comoară ascunsă, ce poate fi găsită doar ascultând vocea lui Dumnezeu, prin Cuvântul Său. Cu siguranță Dumnezeu ne face parte mereu de binecuvântări, însă unele dintre cele râvnite, în plan firesc, dar mai ales în plan duhovnicesc, trebuie căutate și cerute cu stăruință.

„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.”(Matei 7:7) Cuvintele acestea cuprind asigurarea pe care Domnul Dumnezeu o transmite în acest mesaj: „Domnul Dumnezeul tău este in mijlocul tău ca un viteaz”. (Aceasta este comoara pe cate o purtăm în inimi, puterea Dumnezeului Atotputernic).

Mai mult decât această declarație, ce dovadă de iubire din partea lui Domnului mai aștepți tu, prieten drag? Atât de mult te-a iubit Dumnezeu încât L-a dat pe Fiul Său la moarte pentru salvarea ta de la Iad.

El este singurul Dumnezeu care te asigură de faptul că este cu tine în toate zilele vieții tale și că tresaltă de bucurie când îți vede numele „săpat în palmele Sale”. Te va liniști cu dragostea Lui, dacă îți vei păstra „comoara” în inimă.

Acorda-I lui Dumnezeu întreaga atenție, căci este scris în Plângerile lui Ieremia 3:24: „Domnul este partea mea de moștenire, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.” Fii atent mereu, privește zi și noapte spre „comoara” inimii tale. Să știi că te poți încrede în Dumnezeu pentru că El îți oferă răspunsuri demne de măreția Sa, la toate rugăciunile tale.

Orice s-ar întâmpla în lumea aceasta și pe oriunde te vor purta pașii, cu Dumnezeu poți trece prin toate încercările și problemele vieții tale.

Însă ai grijă, nu căuta binecuvântarea Lui înainte de a căuta prezența Lui în inima ta, indiferent care este situația ta; roagă-L pe Domnul să rămână în inima ta, să te însoțească în tot ce faci, în resurse, în înțelepciune, în răbdare.

Asaf a spus în Psalmul 73:26: „Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine”. Domnul Dumnezeu să fie stânca inimii și comoara vieții noastre de acum și până în veac.