„Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului,...” Efeseni 5:10

„Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului, ... ” (Efeseni 5:10)

Plăcerea este sentimentul de mulțumire, de bucurie, produs de ceva care satisface gusturile sau dorințele noastre. Înclinația spre plăcere o avem fiecare din noi (o au chiar și animalele) și a fost sădită de Creatorul în noi. Plăcerea, starea de satisfacție poate fi dată de o infinitate de lucruri și ține de resortul interior al fiecăruia ce place mai mult sau mai puțin. Așa dar, plăcerea este o stare de bucurie a inimii, dată de împrejurări, relații, lucruri, bunuri, etc.

Sfânta Scriptură împarte plăcerile în două mari categorii. Plăceri bune și rele, plăceri nevinovate și plăceri păcătoase, plăceri agreate de Dumnezeu și plăceri care contravin legilor divine. Iată un prim exemplu: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua când vei mânca din el, vei muri negerșit”. (Genesa 2:16-17) Noi avem plăceri, dar și Dumnezeu are lucruri care-i plac și lucruri care-i dispac. Ca și popor al Domnului, ca și copii ai lui Dumnezeu suntem chemați să urmăm cu prioritate ce este plăcut Domnului.

Urmând sfatul Apostolului Pavel haideți, ca o albină în căutarea dulcelui nectar, să cercetăm paginile Bibliei pentru a afla ce este plăcut Domnului. Iată câteva exemple pozitive din Vechiul Testament: „Domnul a privit cu plăcere spre Abel, și spre jertfa lui” (Genesa 4:5b); „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit” (Psalmul 51:17a); „Căci Domnul are plăcere de poporul Său” (Psalmul 149:4^a); „... cântăreala dreaptă Îi este plăcută... cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuți” (Proverbele 11:1,20); „... rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută” (Proverbe 15:8); ”Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” (Ieremia 9:24) Să trecem și în Noul Testament: „Și din ceruri s-a auzit un glas, care zice: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17); „... Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția” (Luca 12:32); „Dacă suferiți cu răbdare, când a-ți făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” (1Petru 2:20b)

Este scris că, „în zilele din urmă oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, ... iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; ... ” (2Timotei 3:1-5) Aceasta este starea oamenilor în general. Dar poporul Domnului astăzi în ce își găsește plăcerea? Caut eu în toate aspectele vieții mele ce este plăcut lui Dumnezeu, sau sunt dominat de dorința de a împlini propriile plăceri? Fiul lui Dumnezeu, modelul nostru suprem, spunea despre Sine: „... totdeauna fac ce-I este plăcut (Tatălui)”. (Ioan 8:29) Pentru că voia lui Dumnezeu este și bună, și plăcută, și desăvârșită, să căutăm a o urma mereu. Și poate nu e inutil să ascultăm în încheire ce are a ne spune înțeleptul Solomon: „Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să ști că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată”. (Romani 12:2, Eclesiastul 11:9)

Pentru că 15 aprilie este ziua mondială a artei, zi care amintește de Leonardo da Vinci, notez aici o vorbă a sa legată de păcerile din lume: „Când cauți plăcerea, amintește-ți că aceasta e însoțită de regrete și suferință. În fundul cupei plăcerilor găsești oboseală, supărare, iar baza supărării e formată din voluptățile plăcerii”. Compatriotul lui da Vinci, poetul renascentist Petrarca, îl completează spunând: „Orice plăcere din lume este numai un scurt vis”. Dacă așa stau lucrurile cu plăcerile lumești, înțelept este să le urmărești pe cele cerești. Plăcerile de o clipă ale păcatului provoacă ruină și rușine. Plăcerile neprihănirii aduc o greutate veșnică de slavă. Deci, cercetați ce este plăcut înaintea Domnului, ...