Ceea ce contează

Ceea ce contează

Matei 18:19-20

„Vă mai spun iarăși, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul Lor.”

Vreau să vă spun ceva, chiar dacă nu am nici un drept și nici autoritate, pentru că eu sunt doar o „oaie”, slabă în „turma” Marelui Păstor.

Dar, ce vreau să vă spun este faptul că slujba în Casa Tatălui ceresc, ca de altfel oricare slujbă în casa Domnului, nu este despre noi, nu este despre păstori, nici despre prezbiteri, nici despre diaconi și nici despre „oi”, ci este despre El, Marele Păstor, Isus Cristos, care este Domnul.

Lui I se cuvine slava, cinstea și onoarea în orice vreme.

Și nu contează dacă suntem adunați nouăzeci și nouă, două zeci, sau chiar trei, ci contează dacă este Domnul Isus Cristos, de față.

Contează dacă Domnul Isus este prezent în adunare, pe locul de cinste și de onoare care I se cuvine Lui și nimănui altcuiva. Contează dacă El este în mijlocul poporului!

Ce folos are adunarea „noastră”, sau a „voastră”, fără El, fără Isus?

„Iată, zice Domnul, Eu stau la ușă și bat; aude cineva, ca să deschidă și să Mă invite la cină?

Am adus bucate alese! Și vreau să cinez împreună cu voi! Mă primiți?”

Întotdeauna El vine cu hrana! El are adevărata „pâine” care satură sufletul; El are „apa”, adevărata băutură, care astâmpără setea oricărui suflet însetat.

Ce avem noi?

Cu ce putem să venim înaintea Domnului?

Cu firimituri; și de multe ori, (Domnul să ne ierte), venim cu fân, paie, trestie…

El ne aduce întotdeauna bucatele alese, grase și miezoase, după care ar trebui să tânjim și să strigăm neîncetat, cu mulțumire în rugăciunile noastre.

Contează, să-L primim întotdeauna pe El în mijlocul adunării, în mijlocul familiei și în mijlocul nostru când ne adunăm doi sau trei pentru Numele Lui.

El este Mielul jertfit de Tatăl în locul nostru, ca prin Sângele sfânt care a curs la Golgota, să fim spălați de orice păcat.

Special, pentru noi Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu a coborât din cer ca să ne fie aproape, să ne fie „tărie”, „adăpost” și mângâiere. Și chiar după urcarea Sa la cer, nu ne-a lăsat singuri și orfani, ci ne-a trimis pe Duhul Sfânt ca să fie cu noi și în noi.

El Însuși ne-a promis că va fi cu noi în toate zilele până la sfârșit.

Și ce folos am fi avut dacă Dumnezeu ar fi rămas în cer și noi aici pe pământ, fără El?

Ce folos, dacă ne unim în rugăciune și Domnul nu este cu noi?

Ce folos, dacă cerul este închis și noi ne zbatem aici pe pământ ca peștele pe uscat?

Ce folos să te rogi, ce folos să cânți, sau ce folos să predici și apoi să pleci acasă mai trist, mai împovărat, mai îngrijorat, pentru că nu L-ai onorat pe Isus și nu L-ai invitat să fie cu tine?

Ce folos, dacă nu privești în ochii blânzi și adânci ai Domnului Isus și dacă nu întinzi mâna ca să-L atingi?

Adu-ți aminte de femeia bolnavă de doisprezece ani. Câtă vreme a umblat la doctori, fără Isus, nu a avut nici o izbândă; dar când s-a atins de poala hainei Lui cu credință, a fost vindecată deplin.

Cu Isus ești întotdeauna biruitor!

Ce folos dacă nu simți fiorul prezenței Sale?

Ce folos dacă nu strigi către Domnul să-ți ia poverile de pe umeri, să-ți ia amărăciunea din suflet și să-ți toarne din belșugul Lui de har, o măsură îndesată, clătinată de bucurie în Duhul Sfânt?

Ce folos? Ce folos?

Fără Isus, toată truda ta, este „deșertăciune și goană după vânt.”

În viață, contează dacă Îl porți pe Isus în inima ta, ca Domn și Mântuitor!

Cu El ești mai mult decât biruitor!

A Lui să fie gloria, astăzi, mâine și în vecii vecilor. Amin.