Casa Tatălui Meu...!

Casa Tatălui Meu…!

Matei 21:10-13

„Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare, și fiecare zicea: „Cine este acesta? “

„Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii“, răspundeau noroadele.

Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei,

și le-a zis: „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. » Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari. “

Am văzut în ultima vreme, tot mai multe Biserici transformate în Capele mortuare. Oare s-au închis capelele din cimitire? Sau morții pocăiților nu mai sunt „vrednici” să fie duși în aceste capele înainte de înmormântare?

Am schimbat cumva destinația Sanctuarului lui Dumnezeu?

Când a intrat în Templu din Ierusalim, Domnul Isus Cristos „întărâtat” în Duhul Lui de cele văzute: „… le-a zis: „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. » Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari. “

Dacă ar mai intra Domnul Isus, așa cum a intrat în Templu din Ierusalim și ar vedea ce se petrece în „Casa de rugăciune” oare ce ar face astăzi? S-ar bucura de ceea ce se petrece acolo și de „programele” omenești, care în loc să miște inimile, mișcă picioarele?

„Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei…”

Este adevărat că astăzi nu se mai vând porumbei și nu se mai schimbă banii în „Casa Tatălui”, dar se vând frați, se vând surori, se face schimb de bârfe…

Casa Tatălui, după cuvintele Mântuitorului, este o casă de slujire cu bucurie, dar noi am făcut din ea, o casă de jale.

Biserica, este casa celor vii, dar noi am adus în ea morții. Practicăm ritualuri păgâne; în unele Biserici sunt „surori" înconjurând în șir indian, mortul care este așezat pe catafalc.

Se predică la căpătâiul mortului cu lacrimi în ochi, dar despre jertfa chinuitoare a Domnului Isus, se predică cu zâmbetul pe buze; și dacă atât nu este îndeajuns, se fac și glume pentru ca „sala” să izbucnească în hohote de râs…

Toate acestea și multe altele, sunt dovedite și sunt în văzul lumii, pe rețelele de socializare și aduc durere în inima Mântuitorului.

Oare îi pasă cuiva?

Când Iair l-a chemat pe Domnul în casa lui pentru a-i vindeca fetița, Mântuitorul a scos mai întâi bocitoarele afară și pe toți cei ce se tânguiau, pentru că în prezența Domnului nu este moarte nici tânguire, nici bocet, ci în preajma Lui este viață, bucurie și desfătare în Duhul Sfânt.

Marcu 5:38-40: „Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, și pe unii care plângeau și se tânguiau mult.

A intrat înlăuntru, și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă, și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. “

Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, și pe cei ce-L însoțiseră, și a intrat acolo unde zăcea copila…”

Noi am făcut din casa Tatălui săli de antrenament cu mingea, conferințe pentru copii, pentru tineri, pentru femei, și le „îmbrăcăm” pe toate în spectacol cu muzică și lumini.

Sărbătorim femeia la 8 Martie și „sărbătoarea” recoltei în Octombrie, cu banane, portocale…(roadele noastre).

Când ar trebui să se sărbătorească Nașterea Domnului, se împodobesc „scenele” din Adunări cu brazi împodobiți, cu pomi luminați, purtăm îmbrăcăminte roșie, închipuindu-l pe „moșu”, sau verde, închipuind „bradul”.

Unde găsim în Scriptură astfel de manifestări petrecute în vremea Domnului Isus, sau chiar în vremea apostolilor?

Oare când vom face și o sărbătoare, exclusiv pentru Domnul Isus? Cui îi slujim noi, firii acesteia păcătoase, sau slujim Celui ce a murit pentru noi?

Când vom sărbătorii împreună cu tot poporul Domnului, Roada Duhului Sfânt în Biserică, conform Galateni 5:22?

Nu este în intenția mea să-I iau apărarea lui Dumnezeu; El însuși se va judeca cu cei ce nu veghează ca să rămână în învățătura apostolică.

Dacă cineva corupea templul lui Dumnezeu, adică introducea lucruri care necinsteau adevărurile fundamentale, avea să fie el însuşi pedepsit.

Așadar frații mei, să fim foarte atenți cu sufletele noastre, pentru că nimic nu putem da în schimb pentru ele. Să facem toate lucrurile spre slava și cinstirea Numelui lui Dumnezeu și Casa Lui să o păstrăm curată.

„Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii sfinți; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” Matei 16:27.

Nu uita prieten drag faptul că, dacă îți pierzi sufletul, pierzi totul. Ai grijă de sufletul tău, pentru că este mai de preț decât orice comoară de pe pământ. Lucrul acesta îl spune Domnul Isus și nu omul de rând.