Călcați pe urmele lui Isus!

Călcați pe urmele lui Isus!

1 Petru 2:19-23

„Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, sufere întristare, și sufere pe nedrept.

În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.

Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Cristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.

„El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug“.

Mesajul central al Scripturii, pentru toți cei ce cred că este Cuvântul lui Dumnezeu de necontestat, este acesta: „Călcați pe urmele Fiului lui Dumnezeu.”

Aceasta este singura cale, sfântă, curată, care are ca final Raiul lui Dumnezeu în cer.

Autorul Scripturii, Duhul sfânt, nu ne lasă fără cunoștință, ci ni-L prezintă pe Domnul Isus în toată Scriptura, în cele mai mici detalii, astfel ca nimeni să nu poată spune că nu a avut ocazia să-L cunoască și să Îi vadă urmele lăsate prin Valea aceasta a plângerii.

Drumul spre slava cerească trece și prin Valea numită suferință 1Petru 3:14: „Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! N-aveți nici o teamă de ei și nu vă tulburați.”

Pe drumul acesta al sfințeniei pentru nădejdea mântuirii, nu trebuie să ascultăm șoaptele celor de pe „margine”, care „țipă” și se răstesc, dimpotrivă, ei trebuie invitați și chemați să calce pe urmele Celui ce merge înainte, pe urmele Domnului Isus.

Trebuie să privim mereu spre urmele lăsate de Mântuitorul, altfel, putem foarte ușor să ne rătăcim și să ratăm ținta spre care am pornit, viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.

Credinciosul doar de „duminică” nu poate să-și țină privirea în fiecare zi spre Cel ce i-a dat viață și nu este de mirare că, în felul acesta, devine cu timpul orb spiritual. Un astfel de „credincios” poate foarte ușor să fie ademenit de ispitele lumii din care a fost scos și poate fi biruit de îngrijorări și amărăciuni.

De aceea Duhul Sfânt ne spune să ținem aproape și să călcăm pe urmele Domnului Isus, ca să nu ne rătăcim. El este „Lumina” care îți luminează drumul noaptea și „Norul” care te conduce ziua.

Calea către cer nu este ușoară și este uneori „presărată” cu tot felul de răutăți, cu batjocori, suferințe; adevărat că sunt intercalate și cu unele bucurii…, dar Domnul Isus ne invită să călcăm pe urmele Sale și tot El ne dă putere să înaintăm.

Îngerul Domnului i-a zis lui Ghedeon: „Du-te cu puterea pe care o ai!”

Ce putere am eu, Doamne? Eu sunt cel mai mic din familia care, de asemenea este mică!

Da, tu nu ai putere, dar Cel ce este în tine are toată puterea. Mergi prin puterea Lui!

Nu întâmplător apostolul Petru vorbește despre credincioși ca despre niște biruitori în luptele spirituale, îndemnându-i să respingă răutățile, înșelăciunile, minciuna, pizma și clevetirea… și să crească, să trăiască înaintea Domnului ca „o preoție” sfântă, aleasă spre lauda Dumnezeului ceresc.

În Isaia 45:2 Dumnezeu face o declarație pe care o respectă și dacă vei călca pe urmele Domnului Isus fără să te „abați” la stânga sau la dreapta, vei izbuti în toate lucrurile: „Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma ușile de aramă și voi rupe zăvoarele de fier.”

Îmi aduc aminte că în perioada pandemiei, murise mama de bătrânețe după ce împlinise o sută de ani și aveam nevoie de un document pe care îl elibera o instituție ce se găsea în Calea Victoriei.

În vremea aceea, nu aveai acces în nici una dintre instituții dacă nu aveai dovada că te-ai vaccinat. Bineînțeles că eu nu aveam, pentru că din convingeri personale nu m-am vaccinat. Așadar, am mers la biroul acesta care era la etajul doi al clădirii.

La intrare te întâmpina omul de la pază care nu-ți dădea voie să intri fără dovada respectivă.

Înaintea mea tocmai era o doamnă pe care a respins-o pentru că nu avea „dovada” și după mine a intrat un tânăr care a scos telefonul pe care avea dovada că se vaccinase. Eu, curios, m-am apropiat de scanerul omului de la pază să văd cum funcționează. Dar paznicul supărat mi-a zis: Du-te la lift și urcă la etajul doi.

Nu am mai stat pe gânduri, am urcat și am trecut pe lângă o mulțime de oameni care așteptau la un alt birou; toți aceia erau vaccinați.

Eu nu aveam „permisul” oamenilor, dar îl aveam pe cel al Domnului meu, care a mers înaintea mea, mi-a deschis ușile, așa cum spune în Isaia: „Eu voi merge înaintea ta…, voi sfărâma ușile de aramă…” tu vino după Mine! , și mi-a dat trecere înaintea oamenilor.

„Când era batjocorit, Domnul Isus nu răspundea cu batjocuri; și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător.”

La fel ca și Domnul nostru, pe urmele căruia trebuie să călcăm, ne supunem lui Dumnezeu în cele duhovnicești, nu oamenilor.

Un mesaj de la Domnul nostru Isus Cristos spune pentru cei ce calcă pe urmele Sale, în felul următor: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești” (Ioan 8:11). Pe urmele Mântuitorului nu poți merge dacă trăiești în păcat, nu poți merge cu minciuni, cu răutăți...

Dacă te-ai întrebat vreodată cum reacționează Dumnezeu când tu greșești, întipărește aceste cuvinte în mintea și inima ta, pune-le într-o ramă și atârnă-le pe perete; îți vor face foarte bine în orice vreme, deoarece Cuvântul ieșit din gura Domnului este viu și lucrător.

În spatele slovelor Sale este puterea Duhului Sfânt, care dă viață. Ascultă-L cu atenție.

Priveșie-I urmele în Vale, calcă pe ele și ascultă-L pentru că El îți vorbește duios, spunându-ți: „Nu te osândesc”, dar îți cer să te pocăiești!

El îți scrie zapisul iertării. Îți lasă un mesaj pentru suflet. Nu îl scrie pe nisip, ca în cazul femeii prinse în adulter, ci îl „sapă” pentru vecie pe o cruce de lemn.

Mântuitorul a „scris” pe cruce, „iertare”, cu rănile și cu sângele Lui și este cuprins într-un cuvânt: „nevinovat”, dacă asculți, te pocăiești și mergi fără păcat pe urmele Lui.