Călare pe un măgăruș!

Călare pe un măgăruș!

Ioan 12:12-15

„A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus la Ierusalim,

A luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: „Nu te teme fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe.”

Ne aflăm în prima zi numită și (Duminica Floriilor), începutul săptămânii patimilor lui Isus; săptămâna suferințelor, sau săptămâna mare, în care Domnul Isus Cristos avea să-Și finalizeze lucrarea de mântuire pentru toți cei ce vor crede în El.

Lucrul acesta l-a spus chiar Isus, de pe cruce: „S-a isprăvit!”, sau „S-a sfârșit!”

Săptămâna patimilor așa cum mai este cunoscută, este cea mai importantă săptămână din istoria creștinismului, pentru că în aceste zile, urma să fie adus Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu ca jertfă supremă pe altarul Mântuirii.

În ziua dintâi a săptămânii, Domnul Isus intra, după cum relatează evangheliștii, ca Împărat învingător pe porțile Ierusalimului, călare pe un măgăruș și este aclamat de miile de oameni (bărbați, femei și copii); dar cine oare se gândea în momentul acela că numai după câteva zile, aceiași oameni (bărbați, femei și copii), vor striga într-un cor drăcesc, adresându-se lui Pilat: „Răstignește-L!” „Nu avem nevoie de El!” „Noi avem ca împărat pe Cezar!”.

Din comportamentul acesta, al mulțimii, observăm cât de repede își schimbă omul, stăpânul.

Până mai ieri, Împăratul poporului era Isus, Fiul lui Dumnezeu, pentru că îi dădea pâine și pește, îi vindeca de orice boală și le predica despre Împărăția Sa, dar acum împăratul este Cezar, omul care asuprește, care ia bir și care nu poate oferi nimic în schimb.

Nu întâmplător, Domnul Isus adresează o întrebare valabilă și astăzi: Luca 18:8 „…Când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” Știa Domnul Isus cât de nestatornic este omul care, în zilele din urmă se va „sătura” de pocăință și se va întoarce în „mocirla” păcatului…

Revin la temă: cu ochii credinței văd cum mulțimea așternea haine și flori înaintea Împăratului, iar măgărușul călca „semeț” peste toate acestea, crezând că lui i se cuvine cinstea, onoarea, pentru că duce pe spatele lui pe Împăratul.

Luând exemplu, oamenii de astăzi, care ar trebui să umble „blânzi și smeriți cu inima”, procedează la fel; iau asupra lor onoarea și slava care I se cuvin exclusiv Mântuitorului.

Oameni care timp de trei ani și jumătate, au fost vindecați de tot felul de boli, au fost săturați cu pâine și pește în pustie când nu aveau ce mânca. Aceiași oameni cărora li s-a predicat Evanghelia mântuirii, au găsit cu cale să-L dea la moarte pe Binefăcătorul lor.

Așa se face că numai după câteva zile, Isus este prins ca un făcător de rele, este judecat pe nedrept, este bătut, batjocorit și în final este răstignit între doi tâlhari.

Dacă ne uităm la toate lucrurile acestea, am putea spune că Isus, este învins de puterile întunericului. Dar slavă lui Dumnezeu că El ne-a deschis perspectiva mai departe și putem să vedem foarte clar faptul că Isus, Mielul junghiat este de fapt Biruitorul. El este adevăratul Împărat și biruitor asupra morții, asupra celui rău și asupra lumii pe care dumnezeul veacului acestuia o domină.

A treia zi, după cuvintele Sale, Isus a înviat biruind moartea prin moarte. Timp de patruzeci de zile S-a arătat multor martori, a stat de vorbă cu ei, a mâncat împreună cu ucenicii și cu mulți alții, precum și cu frații Săi.

Pot să spun că la urmă, mi S-a arătat și mie și sunt bucuros că L-am primit ca Domn și Mântuitor, pentru că mi-a salvat viața. M-a scos din „rândurile” lumii care merge spre pieire și m-a primit în Împărăția Sa, care este neclintită și veșnică.

Isus este Regele încoronat pe vecie!

Chiar dacă rostim în zilele acestea cuvintele: „Cristos a înviat”, astăzi nu este ziua învierii Lui, pentru că a murit o singură dată și a înviat o singură dată acum două mii de ani. Isus,

Fiul lui Dumnezeu S-a adus pe Sine ca jertfă pentru eliberarea din „lanțurile” păcatului, a tuturor celor ce vor crede în El.

El este viu în vecii vecilor. Și este bine să cunoaștem adevărul; anume faptul că pe cruce nu a murit Dumnezeu, ci a murit Isus ca Fiu al omului. Dumnezeu nu a fost biruit niciodată de moarte; nu a fost biruit de satan; nu a fost biruit de lume și nu poate fi învins niciodată.

El este viu și biruitor din veșnicie în veșnicie.