Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu – Romani 11:22

„Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: ... ” (Romani 11:22)

La recomandarea Scripturii Sfinte, vă provoc să privim la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu. Să le luăm pe rând.

I. Bunătate înseamnă delicatețe, caracter agreabil, amabilitate. Încă din zorii istoriei oamenii au lăudat virtuțiile bunătății și amabilității. Filozofii păgâni au stabilit că în amabilitate constă asemănarea dintre om și Dumnezeu. Epictet, un filozof grec care a trăit în mare parte la Roma în vremea Domnului Isus, spunea că: „omul și-a pierdut adevărata esență a omeniei, atunci când și-a pierdut bunătatea”. Când vorbim de bunătate, de amabilitate, trebuie să ne gândim în primul rând la Dumnezeu.

Domnul Dumnezeu este bogat în bunătate, repetă Scriptura în mai multe rânduri.

-Bunătatea lui Dumnezeu se vede în creație. Psalmistul privind la creație și la roadele câmpului exclamă: „Încununezi anul cu bunătățile Tale, și pașii Tăi varsă belșug”. (Psalmul 65:11) Belșugul naturii este semnul amabilității lui Dumnezeu.

-Bunătatea divină se îndreaptă spre cei aflați în necaz, cei care nădăjduiesc în Domnul, cei care se tem de Dumnezeu. „Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; și cunoaște pe cei e se încred în El”, spune profetul inspirat. (Naum 1:7)

-Mai cu seamă bunătatea lui Dumnezeu se vede în lucrarea de salvare a omului păcătos. Apostolul Pavel spune: „Căci noi altădată eram fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit... ” (Tit 3:3-7)

II. Să ne uităm și la asprimea lui Dumnezeu. Asprimea și mânia lui Dumnezeu sunt substanțial diferite de cele întâlnite la om. La om asprimea și mânia își au izvorul în natura căzută și de aceea adesea sunt manifestări oarbe, pătimașe, nedrepte și răutăcioase. Asprimea lui Dumnezeu este reacția naturală a unui Dumnezeu sfânt la vederea răului. Mânia divină este răspunsul drept al lui Dumnezeu la vederea păcatului.

Asprimea și mânia Domnului se manifestă și ea în multe feluri.

-Prin acțiune imediată și severă - episoadele Eden, Potop, Sodoma, sunt un exemplu.

-Prin abandon – „Fiincă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în conștiința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestamate, ca să facă lucruri neîngăduite”, spune Biblia la Romani 1:28. De acest abandon au avut parte națiunile lumii în vechime dar și națiunea lui Israel pentru o vreme.

-Sfânta Scriptură de la început până la sfârșit anticipează o vreme a judecății lui Dumnezeu când răul va fi pedepsit nespus de aspru și pentru totdeauna. Cu toții am auzit de Marele Tron Alb și de Iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)

Recomandarea Apostolului: uitați-vă dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu. Atunci când vei privi cu băgare de seamă vei recunoaște că Dumnezeu este deopotrivă și bun și aspru.

Care ar trebui să fie răspunsul nostru la bunătatea și asprimea divină?

Atunci când cineva îți face un bine simți înstinctiv îndemnul să fi recunoscător. Mai mult, cauți să întorci cu gesturi de amabilitate și ești atent să nu superi persoana care ți-a făcut bine. Dumnezeu este binefăcătorul nostru de fiecare zi, ar fi normal să ne arătăm recunoscători și să nu-L ofensăm. (Romani 1:21; 2:4)

Și desigur, să luăm în seamă și asprimea lui Dumnezeu. Sunt o categorie de oameni, de creștini chiar, care atunci când se raportează la Dumnezeu văd totul în roz. Pentru ei Atotputernicul nu este decât Bunul Dumnezeu și atât. Se hrănesc numai cu dulcegării spirituale și leagă în chip ușuratic rana poporului. Oamenii care ignoră cu bună știință faptul că Bunul Dumnezeu este în același timp și Asprul Dumnezeu, care poate ignora o rugăciune, care poate abandona un suflet, care poate aduce foc și pucioasă peste o țară.

Apostolul Pavel, dându-i ca exemplu pe evrei, ne provoacă să privim atât la bunătatea cât și la asprimea lui Dumnezeu. Atotputernicul i-a tăiat pe evrei pentru că au căzut de la credință și ne-a altoit în locul lor pe noi neamurile. Dar trebuie să rămânem în bunătatea lui Dumnezeu, altminterea vom fi și noi tăiați. Aceasta e morala!