Blând și smerit, pe urmele Domnului Isus

Blând și smerit, pe urmele Domnului!

Matei 11:29

„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

Domnul Dumnezeu, ne-a creat după chipul și asemănarea Sa; ne-a pus înainte o viață în care să trăim după orânduirile și standardele Sale, ca să ne bucurăm de mântuirea dăruită prin Fiul Său, dar nu ne-a promis că vom merge pe covoare roșii, sau vom călca numai pe roze. Dimpotrivă, Domnul Isus ne-a spus că: „În lume veți avea necazuri”.

Lucrul acesta înseamnă că în umblarea noastră pe Cale, vom avea bucurii împreună cu Isus, dar vom întâlni și necazuri.

Necazurile sunt de multe feluri și cu intensități diferite. Unele sunt mai ușoare, altele mai grele; dar ne-a promis Domnul Isus că nu ne va lăsa niciodată la greu, ne va scoate biruitori din toate, iar poverile mai grele, le va purta El. (Psalmul 68:19) „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea, noastră.”

De aceea, Domnul Isus ne cheamă să umblăm fără șovăire pe calea cea strâmtă, călcând pe urmele Sale, pentru că numai în felul acesta vom fi biruitori.

El a fost biruitor, chiar dacă părea un învins. Isus a mers spre altarul de jertfă, ca și Isac împreună cu tatăl său Avraam, cu credința că se va întoarce biruitor asupra morții; de aceea a mers fără să scoată un cuvânt, fără să se plângă, fără să riposteze și fără să opună rezistență.

„Fiți blânzi și smeriți cu inima” zice Domnul. Dar marea majoritate a oamenilor, dacă-i întrebi despre credință, o să-ți răspundă simplu fără să gândească: „cred în Dumnezeu”, dar au calea lor paralelă cu cea a lui Cristos. Ei cred în Dumnezeu când sunt la necaz, dar nu vor să audă despre Fiul lui Dumnezeu și mântuirea prin El când sunt la bine.

Astfel de oameni sunt, batjocoritori, aroganți, gata de ceartă; sunt gata oricând de judecată, de răzbunare și dacă te văd pe tine credincios, că mergi pe „cărarea îngustă”, călcând pe urmele Domnului, sau dacă te văd blând și smerit cu inima, te judecă aspru spunând ca ești „slab”, sau „prost” și te marginalizează în societate.

Blândeţea este o calitate subestimată în ziua de azi și smerenia este luată în râs.

Dacă stai la „taifas” pe rețelele de socializare, îți îndreaptă atenţia, în mod agresiv, la ceea ce este gălăgios, zgomotos, sau ciudat, promovând chiar și „sălbăticia” domestică.

Ei nu pot să înțeleagă faptul că, tu aparții lumii cerești și nu mai poți să participi la același „potop” de nelegiuiri ca și lumea.

Dar toate acestea nu contează atât timp cât Îl urmezi pe Isus, Domnul tău, blând și smerit.

Contează ceea ce spune Isus despre tine și mai puțin ceea ce spune lumea!

În ochii oamenilor blândețea este o „slăbiciune” și smerenia o „nebunie”, dar înaintea lui Dumnezeu acestea sunt calități de mare preț și le răsplătește cu bogăție de har.

Isus ne arată un exemplu de credință și demnitate în același timp, prin faptul că El a purtat mai întâi jugul la care ne cheamă să-l luăm și noi.

Mântuitorul ne spune că El are un alt jug, diferit de al nostru și care e „al Său”: un jug al suferinței, dar în același timp este un jug al blândeții, al umilinței și al iubirii Sale pentru omul căzut în păcat.

A lua jugul lui Isus și a umbla cu El, s-ar putea să nu fie uşor, dacă îl porți cu suspine, cu murmur, sau cu cârtiri, dar este întotdeauna cel mai bun şi mai potrivit lucru pe care îl poți face pentru ca să-L proslăvești pe Isus în viața ta.

S-ar putea ca uneori să te poticnești; s-ar putea chiar să cazi şi totuşi, te poți ridica şi poți continua să înaintezi, să mergi mai departe, pentru că Isus nu te va lăsa niciodată la greu.

Luând jugul Lui Cristos, de fapt ne unim cu El în luptele vieții și înseamnă că nu mai suntem singuri, ci suntem împreună lucrători și luptători cu Isus.

S-ar putea ca, înjugați la Jugul lui Isus, se poate că uneori nu vei simţi o stare de bine, dar vei găsi o stare de încredere statornică şi de pace, lângă Isus.

Cu El orice povară este uşoară, pentru că jugul pe care ni-l pune Cristos ca să-l purtăm este uşor. De fapt noi nu ducem jugul Său; noi doar suntem înjugaţi la el pentru că jugul Lui este „bun”, „uşor de dus” şi „sarcina” Lui este uşoară.

Totuși este atât de ușor să iei jugul lui Cristos, pentru că El trage greul și noi suntem „trași” după El.

Cântarea cântărilor 1:4 „Trage-mă după Tine! Și haidem să alergăm! ... ”

Călcând pe urmele Domnului Isus, calea care înainte părea să fie de nepătruns și întunecoasă, devine dintr-o dată ușoară, strălucitoare, pentru că este luminată de razele ce vin de la „Soarele Neprihănirii”, adică Isus, Domnul.

Dumnezeul cerului și al pământului să ne binecuvânteze!