Biruitor prin facere de bine!

Învingător prin facere de bine!

Romani 12:17-21

„Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.

Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti“, zice Domnul.

Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui. “

Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

Ce frumos este faptul că după modelul pe care ni l-a lăsat Domnul Dumnezeu în Scriptură, să procedăm și noi la fel.

Și anume, m-am uitat la omul lui Dumnezeu, la Moise și am văzut că timp de mai mulți ani, chiar patruzeci de ani, el a păscut oile socrului său până la o limită, într-un anumit perimetru.

Dar într-o zi, Moise s a hotărât să meargă mai departe cu turma, să nu rămână în limita aceea și astfel a ajuns la Muntele Horeb.

Nu știa el ce har măreț îl așteaptă, mergând puțin mai departe și Cine îl va întâmpina colo!

Pentru că dacă mergi mai departe, dacă nu bați pasul pe loc, și ca un credincios vei căuta locuri noi și lucruri noi în Scriptură, cu siguranță te vei întâlni cu Dumnezeu și acolo El îți va vorbi ca lui Moise.

Ce vreau să spun, este faptul că procedând și noi ca și Moise și mergând puțin mai departe cu studiul acesta din cartea romanilor, carte scrisă de apostolul Pavel, cu siguranță vom descoperi lucruri noi.

Nu înseamnă că sunt lucruri pe care nu le cunoaștem și nu le știam, dar împreună ni le vom împrospăta în mintea noastră și astfel vom putea spune că ne „antrenăm” pentru luptele cu care urmează ne confruntăm.

Până aici, fiecare dintre noi am luptat adesea din greu, dar am învins pentru că Domnul a fost de partea noastră și cu El suntem mai mult decât biruitori. Dar urmează să mergem mai departe, viața nu s-a încheiat aici și luptele nu s-au sfârșit.

Mergând mai departe pe „ogorul„ acesta al Scripturii, vom călători împreună cu Domnul Isus Cristos ca și cei doi ucenici spre Emaus și Domnul ne va vorbi, ne va mai învăța, ne va mai sfătui pe drumul acesta pe care îl avem de parcurs.

Este adevărat, noi nu mergem în jos spre Emaus ca și cei doi ucenici, ci mergem în sus spre Canaanul ceresc, dar cu atât mai mult avem nevoie de sfat, avem nevoie de învățătură și avem nevoie de însoțirea Duhului Sfânt.

De multe ori în viața aceasta suntem puși la mare încercare și este de asemenea, uneori foarte greu să rămâi în picioare; este foarte greu să nu te clatini în credință, sau să nu dai înapoi, să nu faci pași înapoi pentru că suntem supuși slăbiciunilor, suntem vulnerabili și avem pornirile noastre carnale. Cu fiecare cuvânt, sau răutate rostită, facem un pas înapoi pe calea credinței.

Avem vrășmași pe care-i vedem cu ochii de carne, dar avem și vrășmași nevăzuți, foarte periculoși cu care trebuie să luptăm ca să învingem întotdeauna și niciodată să nu ne lăsăm biruiți.

Cu fiecare vrăjmaș avem de luptat într-un fel sau altul; fie cu cei văzuți, fie cu cei nevăzuți, însă luptele sunt total diferite.

Cu unii avem de luptat pe verticală, pentru că sunt în văzduh conform cu Efeseni 6:12 „…căci noi avem de luptat împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” Deci noi avem de dus un război pe verticală, care nu durează o lună, sau un an, ci durează toată alergarea noastră pe pământ. Și trebuie să luptăm ca să învingem!

Pe de altă parte avem de luptat pe orizontală, cu semenii noștri, pentru că nu se poate să treci prin viță și să nu te întâlnești cu răutatea, sau cu răul.

Pavel apostol al Domnului ne stă în față ca exemplu în luptele pe care le-a purtat. Spunea el în 1 Corinteni 15:32 „…vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes…”

Așadar fronturile de luptă pentru un credincios sunt diferite, dar strategiile și tacticile de luptă, chiar și armele de lovire sau de apărare sunt diferite.

Cu Duhurile întunericului, trebuie să luptăm echipați cu toată armura lui Dumnezeu, așa cum stă scris în Efeseni 6:11 „Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului.”

În ce privește lupta cu oamenii trebuie de asemenea să ne îmbrăcăm dar cu o altfel de „armătură”, care este la fel de puternică în „lovire” și apărare ca și cea descrisă în Efeseni 6.

Anume, îmbrăcați în dragoste și când este cald și când este frig.

Ce înseamnă lucrul acesta?

Înseamnă să respecți, sau să împlinești Legea lui Dumnezeu, după cum citim în 13:10 „Dragostea nu face rău aproapelui său: dragostea este deci împlinirea Legii.” Dragostea este o „cale mai bună” de aceea cuvântul Domnului ne cheamă să o alegem în mersul nostru și este de asemenea o armă mai puternică decât răzbunarea.

Mai există un front de luptă în care noi ca și credincioși nu avem voie să intrăm și nu avem voie să acționăm într-un fel sau altul, pentru că este frontul de luptă al lui Dumnezeu și se cheamă: Răzbunare!

Versetul 19: „Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti“, zice Domnul.” Celui rău, voi răsplăti după răutatea lui și celui bun, voi răsplăti după bunătatea lui!

Textul acesta pe care l-am citit, arată cum trebuie să fie relația noastră față de Dumnezeu, dar și relația noastră față de cei ce ne disprețuiesc, sau se luptă cu noi.

Tot ce scrie Pavel în textul acesta, arată că în logica Împărăției cerești, un urmaș al lui Cristos, nu are voie să răspundă la răutate, cu rău.

Ura, disprețul și răzbunarea sunt interzise!

Ce trebuie să facem noi?

Cuvântul ne sfătuiește și ne învață în versetul următor: „Dacă îi este foame vrășmașului tău, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea…”

Și în continuare, versetul 21: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

Adică, tu ca un credincios fii un biruitor asupra răului și Domnul Dumnezeu te va răsplăti.

Pavel arată hotărât faptul că un credincios, rabdă, iartă, iubește se roagă și nu-și face dreptate singur, ci lasă totul în grija lui Dumnezeu.

Luptând în felul acesta, vei birui răul și ca răsplată vei primi o cunună din partea Domnului.

Poate nu-l vei schimba pe vrășmaș prin purtarea ta, va rămâne la fel de înverșunat și îți va face în continuare rău. Dar cu siguranță tu vei fi schimbat, pentru că vei împlini Legea dragostei lui Dumnezeu și răsplata îți va fi mare.

Este adevărat că în firea noastră este o pornire greu de stăpânit care strigă, acolo undeva înlăuntrul tău: Te-a lovit? Lovește-l!

Te-a batjocorit? Batjocorește-l!

Te urăște? Urăște-l!

A țipat la tine? Țipă și tu la el!

Aceasta este firea păcătoasă care domină lumea; numai că, noi nu mai suntem lume și nu mai trăim în firea aceasta păcătoasă, ci trăim în Cristos, Domnul care a biruit lumea și suntem chemați să trăim la un nivel mai înalt de conduită creștină și la un standard mai înalt, pregătit de Dumnezeu ca să umblăm în el.

Isaia spune în 53:7 vorbind despre biruința Domnului Isus asupra răului și a „fiarelor” care L-au înconjurat (Psalmul 22), nu ne spune că i-ar fi scuipat pe cei ce L-au scuipat, le-ar fi smuls barba celor ce I-ai smuls-o pe a Lui, sau că i-ar fi pălmuit pe cei ce L-au pălmuit; ci spune: „Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.”

Oricât de mult ne place de David din Scriptură, de Moise, de Pavel, de Ilie, Cuvântul Domnului nu ne spune să-i luăm exemplu de trăire, ci exemplul nostru trebuie să fie întotdeauna Isus Cristos, Domnul.

Filipeni 2:5 „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus.” Ilie s-a răzbunat și a omorât 800 de prooroci ai astarteei, David a fost un om al sângelui și a lăsat cu limbă de moarte ca Solomon să continue răzbunarea…

Însă Domnul Isus ne sfătuiește: „Învățați de la Mine, zice Domnul, căci Eu sunt blând și smerit cu inima.” Matei 11:29b.

Domnul Isus este exemplul nostru de viață creștină. El nu S-a răzbunat pe fariseii care-L urmăreau să-L omoare, pe mai marii preoților și nici pe cei ce L-au țintuit pe cruce. Dimpotrivă S-a rugat pentru ei și a zis: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”

În concluzie, Cuvântul sfânt ne poruncește: Să nu blestemăm, ci să binecuvântăm (v. 14). Să nu întoarcem rău pentru rău, ci să facem ce este bun și bine semenilor noștri; să trăim în pace cu toți oamenii cât atârnă de noi V. 17-18. Și nu în ultimul rând, să nu ne răzbunăm, ci să lăsăm răzbunarea în seama lui Dumnezeu v. 19-20; Să nu ne lăsăm biruiți de rău, ci să biruim răul prin bine v. 21.